Protopopiatul de Criuleni si Dubasari 212s
Ziarul nostru
nika new
Calendarul postărilor
septembrie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  
Arhiva
Meteo

PostHeaderIcon Istoria bisericii cu hramul ,, Sf. Ierarh Nicolae ’’ din satul Oxentea, r-l Dubăsari

2

Sursele bibliografice de până la 1918 şi cele din perioada interbelică conţin despre biserica din Oxentia următoarele informaţii:

    „Satul Oxentia – biserica din piatră, construită în 1779 de către enoriaşi, în stil arhitectural bizantin. A fost reconstruită în 1890, din cauza că era veche. Hramul în cinstea Sfântului Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni” /1910/.

    „Oxintia (com. Susleni), biserica Sfântul Nicolae; zidită la 1779, din piatră; şi refăcută la 1908” /1930/.

    Dacă credem datele prezentate mai sus, atunci se primeşte că biserica din piatră în Oxentia există încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, iar la sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea ea a fost reconstruită s-au reparată capital. Realitatea istorică este însă cu totul alta. Să clarificăm situaţia ne ajută sursele istorico-arhivistice şi în special documentele bisericeşti originale.

    Dacă este să ne bazăm doar pe sursele bibliografice, atunci în lucrarea cu cea mai mare autoritate, bazată pe documente vechi bisericeşti, care nu au ajuns până la noi, se conţin informaţii care le contrazic pe cele de mai sus:

    „Satul Oxentia. Biserica cu hramul în cinstea Sfântului Nicolae, din lemn, pereţii din nuiele, unsă cu lut – 1796”. /„Satul Oxîntia – oncina aparţine mănăstirii Golia din Iaşi, se află pe malul Nistrului”/

    Confuzia este împrăştiată de un document din 1845:

    „Biserica cu hramul în cinstea Sfântului Nicolae, judeţul Orhei, localitatea Oxentia, ce aparţine mănăstirii de peste hotare Golia, construită în 1798 de către enoriaşi, edificiul este din lemn, e veche, în 1830 datorită străduinţelor boierului Ioan Constantinovici Grecul, în locul pereţilor vechi din lemn, au fost clădiţi pereţi din piatră, cu pidvorul ce exista şi cu clopotniţa aparte din patru bârne vechi de lemn; are toate cele necesare pentru slujbă; clerul bisericii este format dintr-un preot, doi dascăli (cântăreţi) şi un pălămar”.

    Deci, în 1830, din banii boierului (în rang de caminar) I. Grecu, care arenda otcina satului Oxentia, a fost construită în locul bisericii de lemn – una de piatră, pe acelaş fundament, clopotniţa a rămas acea veche, separată de edificiul bisericii.

    Aceiaşi informaţie este confirmată de un alt document din 1859 în care se spune:

Biserica cu hramul în cinstea Sfântului Nicolae din localitatea Oxentia, judeţul Orhei, ce aparţine mănăstirii de peste hotare Golia, construită în 1798 de către enoriaşi. Edificiul bisericii era din lemn, dar în 1830 cu permisiunea Direcţiei Eparhiale şi datorită străduinţei boierului (caminarului) Ioan Constantinovici Grecul, fostului proprietar al acestei moşii, a fost construită una nouă din piatră, acoperişul din şindrilă, clopotniţa este separată, din lemn”.

    În 1859 protopopul judeţului Orhei, preotul Filadelf Glijinschii a adus la cunoştinţă Consistoriului duhovnicesc din Chişinău despre aceea că „biserica din Oxentia, judeţul Orhei este trainică şi în stare bună, dar este nevoie de schimbat acoperişul vechi şi de înălţat o cupolă”.

    În anul următor, 1860 a fost efectuat nu numai reparaţia acoperişului (acoperişul a fost înlocuit, a fost înălţată o cupolă din lemn acoperită cu tablă metalică vopsită în culoarea verde cu vopsea pe bază de ulei), dar clădirii bisericii i-a fost adăugată o clopotniţă din piatră, acoperită de asemenea cu şindrilă.

    În 1890 biserica din Oxentia a fost supusă reconstrucţiei, dar în practică s-a primit că a fost aproape construită din nou. Proiectul şi estimarea cheltuielilor privind rezidirea bisericii a fost întocmite de inginerul civil Mihail Stepanovici Seroţinschii. Proiectul şi estimarea cheltuielilor în sumă de 9 717 ruble au fost aprobate de Secţia Construcţii a Administraţiei guberniale din Basarabia prin decizia nr. 36 din 22 martie 1888.

    Trebuie menţionat că M.S. Seroţinschii mult timp a ocupat funcţia de arhitect eparhial. El a zidit şi a rezidit multe bisericii în Basarabia. Nu era o persoană întâmplătoare în proiectarea şi zidirea bisericilor, un foarte bun specialist cu reputaţie impecabilă. În acelaşi timp era un bun ortodox, necătând la numele de familie polonez.

    În vara anului 1908 a fost efectuată o reparaţie capitală, în rezultatul căreia a fost făcută o nouă podeaua din lemn, pereţii de două ori vopsiţi, acoperişul vopsit de trei ori. Lucrările au fost efectuate de antreprenorul-constructor Grigorovschii, iar zugravul Gurovici a pictat biserica în interior. Tot atunci cunoscutul meşter de iconostase din Chişinău Condrat Sidenco a confecţionat şi instalat un nou iconostas.

    Deci, prima biserică documentar atestată este cea de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, biserică din lemn cu hramul în cinstea Sfântului Nicolae, care a funcţionat peste 30 de ani; a doua biserică pe acelaş loc în 1830 în locul celei din lemn a fost zidită una din piatră (fără cupolă, cu clopotniţă din lemn separată de clădirea bisericii); a treia, în 1860 clădirii bisericii i-a fost anexată o clopotniţă din piatră; a patra, în 1890 biserica a fost practic rezidită din nou; a cincea, în 1908 biserica a fost reparată capital, a fost instalat un iconostas nou.

    Observăm, că într-un ritm cronologic cu intervalul din 30 în 30 ani aspectul arhitectural al bisericii din Oxentia s-a schimbat permanent astfel încât o biserică modestă din lemn a devenit un edificiu din piatră cu o arhitectură destul de atractivă, formă în care s-a păstrat până astăzi.

Preoţii

    Din 1801 până în 1830 a slujit preotul Ştefan Portaresco. Tot el Ştefan Guri, Guriţa, Guriţencu; numai după soţia Agripina şi feciorii Condrat şi Teodor se poate stabili că este una şi aceeaşi persoană, căci numele de familie în diferite documente este în variante diferite, dar cel mai des Portaresco. Acest fapt poate fi explicat probabil prin aceea că în primele decenii ale secolului al XIX-lea numele de familie era confundat cu porecla. Ştefan Portaresco a fost hirotonit în treapta de preot la 21 ianuarie 1801 de către episcopul de Huşi Iacob. A murit în 1830, lăsând soţia văduvă cu doi copii.

    Din 1837 până în 1867 a slujit preotul Nicolae Cozac, născut în 1802, fiu de preot (tata – Ştefan Cozac), la Seminar nu a învăţat. La 2 septembrie 1820 a fost numit pălămar la biserica din Oxentia, la 12 decembrie 1837 a fost hirotonit în treapta de preot pe seama aceleiaşi biserici, unde a slujit până la sfârşitul vieţii.

    Din 1867 până în 1876 a slujit fiul preotului precedent părintele Alexandru Cozac. S-a născut în 1835, a absolvit Seminarul teologic din Chişinău, la 4 noiembrie 1859 a fost hirotonit în treapta de diacon, la 6 noiembrie 1859 a fost hirotonit în treapta de preot pe seama bisericii Sfântul Arhanghel Mihail din Taraclia, judeţul Bender, la 28 septembrie 1862 a fost transferat la Vîşcăuţi, la 9 august 1867 a fost transferat la Oxentia, la 28 ianuarie 1876 a fost transferat la Molovata.

    Din 1876 până în 1916 a slujit preotul Gheorghe Ulinici, născut în 1851, fiul preotului Petru Lupovici Ulinici din Nisporenii de Sus, judeţul Chişinău. În 1875 a absolvit Seminarul teologic din Chişinău, la 30 ianuarie 1876 a fost hirotonit în treapta de diacon, la 1 februarie 1876 a fost hirotonit în treapta de preot pe seama bisericii Sfântul Nicolae din Oxentia, în 1882 a fost numit ajutor de protopop al judeţului Orhei, funcţie pe care a deţinut-o până în 1905.

    Din 1916 până în 1945 a slujit preotul Constantin Spinei, născut în 1874, a absolvit Seminarul teologic din Chişinău. În 1899 a fost hirotonit în treapta de preot pe seama bisericii din Vascăuţi, în 1916 a fost transferat la Oxentia, în 1944 nu s-a refugiat în România ci a rămas în parohie.

    În anii 1946-1950 a slujit fiul precedentului preot părintele Teodosie Spinei. În 1951 preot slujitor era  părintele Dumitru Delimarschii. Din 1952 preotul Teoctist Procopan de la Molovata, deservea şi parohia Oxentia.

    La 14 septembrie 1960 biserica Sfântul Nicolae din Oxentia a fost închisă.

    În 1989 biserica a fost redeschisă și sfințită de către ÎPS mitropolitul Vladimir. Preot paroh a fost numit părintele Petru Negară care a slujit până în 2000. Din 2000 și până în prezent această funcție o deține părintele Nicolae Bologa.

Comentariile la articol

Calendar Ortodox 2017
Arhiva Video
Filme Ortodoxe Online

FILME ORTODOXE

Biblia Ortodoxa online
Mitropolia.md
Moldova Ortodoxă
CCIR
ccir
Moldova pentru viață
Resurse Ortodoxe
resurse1
free counters