Protopopiatul de Criuleni si Dubasari 212s
Calendarul postărilor
martie 2024
L Ma Mi J V S D
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
Arhiva

PostHeaderIcon Istoria bisericii cu hramul ,,Sf. Ierarh Spiridon’’ din s. Miclești,r-l Criuleni.

100_1101

Biserica „Sf. Spiridon” din s. Micleşti, din punct de vedere arhitectural, este un monument care se înscrie în categoria locaşurilor de cult ortodox construite în aşa numitul stil moldovenesc autohton. Exemple de astfel de biserici sunt foarte rare. Deşi construite din piatră, ele imitau pe cele din lemn, care către sfârşitul sec. al XVIII-lea – începutul sec. al XIX-lea au început să fie treptat înlocuite.

    Biserica din Micleşti a fost construită în 1802 din banii boierului Manolache Donici şi a fost târnosită cu hramul în cinstea „Sf. Ier. Spiridon al Trimitundiei, făcătorul de minuni”. Clopotniţa din lemn era la început separată de locaşul de cult. În perioada anilor 1870-1880 ea fost adăugată în partea superioară, deasupra pronaosului, dar tot din lemn. Biserica avea plan triconc, fără turlă, cu boltă semicirculară, era acoperită cu şindrilă.

    În unele documente bisericeşti de arhivă din a doua jumătate a sec. al XIX-lea, cât şi din unele lucrări publicate în prima jumătate a sec. al XX-lea în calitate de ctitor al bisericii din Micleşti sunt indicaţi mai mulţi membrii ai familiei Donici: fie Iordache, fie Manuil Iordachevici, fie Ştefan Manuilovici. După toată probabilitatea, toţi aceştia sunt consideraţi ctitori, fiindcă fiecare în parte, la vremea sa (ei au fost unul după altul proprietari ai otcinei satului Micleşti), au ajutat locaşul de cult, fie pentru reparaţie şi înnoire, fie pentru procurarea unor obiecte de cult (mobilier, icoane, vase sfinte etc). De aceea, a şi apărut o anumită confuzie privind întrebarea care este ctitorul propriu zis, din a cărui bani a fost construită biserica. Ctitor a fost boierul Manuil Donici, care la sfârşitul sec. al XVIII-lea – începutul sec. al XIX-lea a fost serdar al ţinutului Orhei, iar nu fiul său Iordache, aşa cum este indicat în unele documente, căci acesta în 1802 era încă minor (avea 16 ani), nu mai vorbim de nepotul Manuil şi strănepotul Ştefan, care în nici un caz nu puteau fi ctitori-întemeietori.

    În 1901, la cererea Consistoriului duhovnicesc din Chişinău, preotul paroh Constantin Vasilev a dat următoarea informaţie: „Biserica a fost construită în 1802 prin străduinţa şi din banii lui Ştefan Manuilovici Donici şi târnosită de către mitropolitul şi exarhul Gavriil (luna şi data târnosirii nu sunt cunoscute). Biserica are un singur prestol în cinstea Sf. Ier. Spiridon al Trimitundiei, făcătorul de minuni. Hramul bisericii este în ziua de 12 decembrie. În curtea bisericii sunt patru monumente funerare: primul din piatră – 1828; al doilea din marmoră – 1884; al treilea din granit – 1885 şi al patrulea din marmoră – 1894”.

    Informaţia că biserica din Micleşti a fost târnosită de mitropolitul Gavriil nu o mai găsim în alte documente. După toată probabilitatea ea este eronată, căci apare întrebarea, cum a putut Gavriil Băbulescu-Bodoni, care la acea vreme era mitropolit al Kievului (29 septembrie 1799 – 21 august 1803), să târnosească în 1802 biserica din Micleşti, care la rândul ei jurisdicţional făcea parte din Mitropolia Moldovei şi se afla în alt stat. De asemenea, ştim că în 1802 mitropolitul Gavriil încă nu avea titlul de Exarh. Cel mai posibil este că preotul Constantin Vasilev a preluat informaţia dine spusele oamenilor din sat care îşi aminteau că biserica a fost sfinţită de mitropolitul Gavriil. Putem presupune că la început, în 1802, biserica din Micleşti a fost târnosită, dar fără participarea vreunui arhiereu, iar mai târziu, în perioada 1813-1821 mitropolitul Gavriil a făcut o vizită la Micleşti şi a săvârşit o slujbă, care prin solemnitatea sa atât de mult i-a impresionat pe credincioşi (chiar şi astăzi o slujbă săvârşită de arhiereu este considerat un mare eveniment petrecut într-o anumită localitate) încât ei au conceput-o ca pe o sfinţire a bisericii şi aşa şi a rămas în tradiţia orală locală.

    Din datele de arhivă avem informaţii preţioase despre preoţii care au slujit la Micleşti. În perioada 1806-1861 a slujit preotul Mihail Homiţchii, născut în 1781, fiu de preot, la Seminar nu a învăţat. La 30 septembrie 1806 a fost hirotonit preot de către mitropolitul Veniamin al Moldovei şi numit la Micleşti, unde a slujit până în iulie 1861, când din cauza vârstei înaintate (80 de ani) a fost pensionat.

     În perioada 1868-1871 a slujit preotul Afanasie Lozanov, transferat din satul Malcoci.

     În 1871 este numit preotul Gheorghe Rejepa, născut în 1831, în s. Coşniţa, plasa Tiraspol, gubernia Herson, fiu de pălămar, la Seminar nu a învăţat. La 25 decembrie 1848 a fost angajat de către Consistoriul duhovnicesc din Herson, la 11 mai 1850 devine angajat al Consistoriului duhovnicesc din Chişinău. La 29 mai 1860 a fost hirotonit diacon pe seama bisericii din Mereni, plasa Chişinău, la 20 ianuarie 1862 a fost hirotonit preot pe seama bisericii din Gordineşti, plasa Hotin, la 11 martie 1871 a fost transferat la Micleşti. În timpul părintelui Gheorghe a fost construită clopotniţa din lemn deasupra pronaosului şi s-a efectuat o reparaţie capitală în 1890-1891.

      În 1899 la biserica din Micleşti a fost numit preotul Constantin Vasilev, născut la 14 martie 1866 în Cobusca Nouă, plasa Bender, fiu de dascăl. A învăţat la Seminarul teologic din Chişinău. În perioada 10 august 1888 – 27 mai 1889 a fost dascăl în biserica „Înălţarea Domnului” din Chişinău. La 20 iulie 1889 a fost hirotonit diacon, iar la 1 august 1889 a fost hirotonit preot pe seama bisericii din Calfa, plasa Bender. La 25 noiembrie 1899 a fost transferat la Micleşti.

      În 1905 a fost numit preotul Alexandru Uzunov, născut în 1846, hirotonit în 1868, transferat de la biserica din Ciutuleşti.

     În perioada 1912-1960 a slujit preotul Nicolai Mani, născut la 23 septembrie 1875 în Receşti, plasa Soroca, fiu de dascăl. Din 1887 a învăţat la Şcoala duhovnicească din Edineţ, plasa Bălţi, în 1893-1900 a învăţat la Seminarul teologic din Chişinău. La 15 octombrie 1900 a fost hirotonit diacon, la 17 octombrie a fost hirotonit preot pe seama bisericii din Musait, plasa Ismail. În 1902 a fost transferat la biserica din Japca, plasa Soroca, la 27 octombrie 1912 a fost transferat la Micleşti. După pensionarea părintelui Nicolai Mani, parohia a rămas fără titular. Pentru oficierea Sf. Taine şi a ierurgiilor era adus un preot din satele vecine. Odată cu închiderea bisericii au fost distruse icoanele şi obiectele de cult, şi biserica a fost transformată în depozit de cereale a colhozului. Cu riscuri şi sacrificii, creştinii din sat au reuşit să ascundă două icoane mari.

    Situaţia s-a schimbat spre bine odată cu anul 1989. A fost creat un comitet, care au strâns donaţii după posibilităţile fiecăruia şi după trei ani de muncă asiduă biserica cu hramul „Sf. Ierarh Spiridon” a fost renovată şi readusă la o stare bună pentru funcţionare.

Primul serviciu divin a fost oficiat de blagocinul prot. Vitalie Roşca împreună cu un sobor de preoţi.

    Mai apoi,la 3.02.1992, paroh al bisericii „Sf. Ierarh Spiridon” a fost numit preotul Ioan Gangan, absolvent al Seminarului teologic din Chişinău cu sediul la mănăstirea Noul-Neamţ.Au apărut în biserică, ca prin minune, şi cele două icoane vechi, care au fost salvate, una din ele fiind chipul „Maicii Domnului de la Hârbovăţ, făcătoare de minuni”.

     În vara anului 2006 s-a hotărât să se schimbe acoperişul bisericii şi să se construiască o clopotniţă nouă, unită cu biserica. Preotul paroh împreună cu un consilier au mers, casă la casă şi au adunat banii necesari. În toamna anului 2006 s-a început construirea clopotniţei unite cu biserica şi schimbarea acoperişului bisericii. După o muncă asiduă acoperişul bisericii a fost terminat în luna lui noiembrie 2006, însă clopotniţa a fost acoperită şi tencuită în vara lunii august 2007.

Comentariile la articol