Biserica din s. Işnovăţ este una din cele mai vechi biserici din Basarabia. Locaşul de cult cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae” a fost construită din lemn în 1737, apoi în locul lui în 1810 stolnicul Matei Donici a construit o biserică din piatră. Din documentele de arhivă aflăm câteva date importante despre ctitorul bisericii: „Avea vârsta de 56 de ani, nu avea o anumită slujbă, locuia în Chişinău, era căsătorit cu Ancuţa, fata banului Ştefan Catargi, avea opt copii. Stăpânea prin moştenire satul Işnovăţ, din ţinutul Orhei în care locuiau 122 de familii de ţărani şi 15 de ţigani şerbi”.

     Biserica din Işnovăţ se încadrează arhitectural în şirul puţinelor biserici din piatră, construite până la anexarea Basarabiei de către Imperiul ţarist în 1812, într-un stil moldovenesc autohton de influenţă barocă. Planul este dreptunghiular cu abside semicirculare laterale. Iniţial locaşul a fost acoperit cu şindrilă. Biserica a fost renovată de mai multe ori şi şi-a schimbat aspectul arhitectural prin adăugarea clopotniţei şi a unor contraforturi. În apropierea bisericii se află un vechi monument din piatră al familiei Donici datat din 1824. Pe lespede sunt gravate următoarele versuri: „Moşia, casele şi toată avuţia,/ Tu laşi copiilor, dar ţie, ce-ai lăsat?/ Un stangen de pământ!/ Ah, iată bogăţia!”.

     Din documentele de arhivă mai aflăm că în anul 1786 în Işnovăţ pe lângă biserică exista o şcoală parohială în care copiii învăţau noţiunile elementare de citit, scris, aritmetica, religia. Învăţător era chiar preotul paroh Lupu Vartic. Din 1786 şi până 1835 date despre activitatea parohiei Işnovăţ nu sunt cunoscute. Dintru-un document datat cu anul 1835 aflăm că la biserica din Işnovăţ slujeau doi clerici: preotul Parfenie şi diaconul Ion Blănaru. În 1900 paroh a fost numit preotul Simion Blanari. Acesta s-a stins din viaţă în 1901 şi a fost înmormântat în curtea bisericii în apropiere de zidurile locaşului. În 1901 paroh a fost numit preotul Ion Cărăuş, care a slujit cu multă râvnă un timp îndelungat pînă în 1944. În 1944, odată cu venirea armatei sovietice şi cu retragerea administraţiei româneşti pleacă în România şi preotul Ion Cărăuş. În locul lui a fost numit preotul Andrei în vîrstă de 80 de ani. În scurt timp şi acest preot se retrage în România. În timpul foametei din 1946-1947 biserica din Işnovăţ nu a avut preot. Din 1948 şi până în 1951 a slujit preotul Serghei Zaporojan. În perioada 1951-1954 a slujit ieromonahul Nafanail. În perioada 1954-1957 a slujit ieromonahul Galantion. În perioada 1957-1958 a slujit preotul Atanasie. În perioada 1958-1960 a slujit Paisie. Ultimul preot care a slujit în perioada sovietică la Işnovăţ a fost Filip Zagnat. La sfârşitul anului 1962 el a fost chemat la sovietul sătesc unde a fost anunţat că biserica este închisă şi a fost obligat să predea cheile. Locaşul sfânt a fost profanat şi transformat în depozit de cereale.

    După 28 de ani, din mila Bunului Dumnezeu, biserica din Işnovăţ a fost deschisă. În timpul primului preot Iosif Crudu ea a fost reparată şi sfinţită. În peroada 1990-1991 la Işnovăţ a slujit preotul Vasile Sîli. În perioada 20 ianuarie -20 februarie 1992 a slujit preotul Ion Gangan. La 27 februarie 1992 a fost numit actualul paroh – părintele Vasile Enachi.

    În perioada de păstorire părintele Vasile a reuşit cu ajutorul creştinilor să tencuiască din nou biserica, în 1996 – să instaleze încălzire autonomă, cazanul fiind donat de soţii Ion şi Vera Guzun, împreună cu sora Olga. În acelaşi an a fost făcută reparaţie capitală, după care a fost pictată. Pictura a fost realizată datorită ajutorului financiar a dlui Iurie Zaftoni. În 2002, în curtea bisericii a fost săpată o fîntînă, după care curtea a fost amenajată în stil modern. În faţa sfîntului locaş a fost înălţată o Răstignire. Cu ajutorul creştinilor, dar mai cu seamă al dlui Ion Gheorghiţă, directorul Asociaţiei SRL „Işcomagro” şi a familiilor Stoian, Untilă, Cojocari a fost zidit şi finisat gardul curţii bisericii. Toate lucrările au fost efectuate cu participarea nemijlocită a părintelui Vasile şi datorită străduinţelor acestuia.

Anul curent, bisericii i-a fost donată o Sf. Evanghelie din partea familiilor Modrângă şi Arapu. Cu sprijinul creştinilor se preconizează pe viitor renovarea acoperişului bisericii.

Toate lucrările de renovare a sfântului locaș s-au încununat cu slujba de resfințire la data de 12.02.2012 oficiată de către ÎPS Mitropolitul Vladimir.