Slujba de înmormântare a părintelui Marin Potoroacă, paroh al bisericii ”Acoperământul Maicii Domnului” din s. Doroțcaia r. Dubăsari
18 noiembrie , 2020 | 
Autorul: Biroul de presă
Autorul: Biroul de presă
Slujba de înmormântare a părintelui Marin Potoroacă, paroh al bisericii ”Acoperământul Maicii Domnului” din s. Doroțcaia r. Dubăsari, a avut loc miercuri 18 noiembrie 2020, fiind oficiată de un sobor de preoți în frunte cu prot. mitr. Teodor Pelin, Protopop al raioanelor Dubăsari și Criuleni.
La slujba Sf. Liturghii și a Prohodului au asisitat mulțime multă de enoriași, dar și numeroși oaspeți care au venit îndurerați să-și petreacă păstorul drag în ultimul său drum pământesc.
În cuvântarea PC Sale Părintele Protopop Teodor Pelin a vorbit despre viața părintelui Marin Potoroacă, frumoasele sale realizări, inclusiv despre biserica ridicată din temelii, îndemnând poporul la rugăciune pentru nou-adormitul său păstor.
Veșnica lui pomenire!
“La moartea mea”
Când Dumnezeu la El o să mă cheme
Și tot ce-i pământesc în urmă voi lăsa,
De-o fi târziu sau poate prea devreme,
Să nu uitați, vă rog, de rugăciunea mea!
La moartea mea, aș vrea ca nimeni să nu plângă,
Nici rude, nici prieteni și nici frați,
Iar dacă fără voie lacrimi o să curgă,
Ștergeți-le! Nu plângeți, ci vă bucurați!
Că moartea-i doar o punte ce ne trece
De-aici, de pe pământ, spre veșnicie,
Nu vă-ntristați că trupul îmi e rece,
Am sufletul arzând de bucurie,
C-am părăsit de-acum viața păcătoasă
Și sufletul mi-e parcă, mult mai ușurat,
Nu plângeți după mine, căci moartea e frumoasă,
Atunci când te găsește cu sufletul curat!
La căpătâiul meu, aș vrea să nu fie tristețe
În ceasul când veți sta să privegheați,
Ștergeți-vă deci, lacrimile de pe fețe
Nu vreau să plângeți, vreau doar să vă rugați!
Rugați-vă așa cum știți mai bine
Ca sufletu-mi s-ajungă sus în cer,
E tot ce-ați mai putea să faceți pentru mine,
Și tot ceea ce eu aș mai putea să sper!
În jurul meu, aș vrea să nu fie-ntristare,
Chiar dacă trupul mi-e rece și pustiu,
În loc de plâns, aș vrea s-aud cântare
Căci sufletul îmi va rămâne veșnic viu.
Cântarea îmi aduce-n suflet pace,
Cu ea slăvit-am tot mereu pe Dumnezeu,
Cântați-mi tot ceea ce știți că-mi place
S-aduceți bucurie sufletului meu!
Și-n clipa grea, în ceasul despărțirii,
Să țineți minte ce v-am spus, să nu uitați,
Nu vreau să plângeți, asta-i legea firii,
Căci rând pe rând, cu toții, morții vom fi dați!
În urma mea, aș vrea să nu rămână jale,
Cum am văzut de-atâtea ori și eu,
Căci fi-voi ca o umbră, în a voastră cale
Și lângă voi, cu sufletul, voi fi mereu.
Iar pe mormântul meu, când puneți câte-o floare,
Nu vreau să fiți cu ochii-nlăcrimați,
Vreau doar să v-amintiți că viața-i trecătoare,
Și n-aveți prea mult timp să cugetați!
Și ruga mea v-o las ca pe-o povață,
Să o purtați în suflet tot mereu,
Și-atâta timp cât veți trăi în viață:
SĂ VĂ RUGAȚI NEÎNCETAT LUI DUMNEZEU!
Autor: Părintele Ghelasie Țepeș de la Mănăstirea Sighișoara
