Hruşova este un sat aflat pe malul râului Ichel, care are o istorie foarte veche. Documentele de arhivă ne vorbesc despre câteva mici aşezări omeneşti, care mai târziu vor constitui comuna actuală. Cea mai veche aşezare cunoscută este Trămbăşeni, de la care s-a format mai târziu satul Ciopleni şi care se v-a uni mai târziu cu Hruşova. Pentru prima dată satul Ciopleni este menţionat documentar într-un hrisov datat cu 17 iulie 1436. Dar deoarece, la acest moment, deja se vorbea despre un sat de răzeşi cu mai multe gospodării şi despre câţiva proprietari mai mari de pământ, cercetătorii înclină spre părerea că aşezarea trebuie datată din secolul al XII-lea. Una din ocupaţiile locuitorilor acestei aşezări era confecţionarea pietrelor de râşniţă, de treierat, colacilor pentru fântâni etc. Acestea erau cioplite din pietre mari. De aici se trage şi denumirea localităţii Ciopleni de la „a ciopli”, „cioplitori”. Ţăranii se mai ocupau cu agricultura şi cu creşterea vitelor. În anul 1723 a luat fiinţă satul Hruşova, iar în anul 1964 Ciopleni îi devine parte componentă.

Din vremuri străvechi, locuitorii comunei Hruşova au fost creştini ortodocși şi aşa cum este firesc ei au avut în localitatea sa şi un locaş de cult. Deşi nu avem mărturii documentare, putem totuşi presupune, că primul locaş a fost o bisericuţă de lemn, aşa cum erau şi în marea majoritate a celorlalte localităţi rurale din stânga Prutului.

În 1802 a fost construită de către boierul Simion Nicolae Glavce, în locul bisericii de lemn, o biserică din piatră cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Pe acea vreme bisericile din piatră erau o raritate. În toată Basarabia, în 1812 existau doar 42 de astfel de biserici.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Hruşova a fost construită într-un stil arhitectonic asemănător cu cel al bisericilor de lemn din acea epocă. Pereţii sunt masivi şi au o grosime considerabilă. Iniţial a fost acoperită simplu cu şindrilă, deasupra fiind două mici turnuleţe pe care erau înălţate Sf. Cruci. Clopotniţa era separată de clădirea bisericii, fiind plasată la intrarea în curtea bisericii, servind şi ca poartă. Pereţii laterali sunt în linie dreaptă cu mici abside laterale ale naosului. În partea dinspre răsărit pereţii se încheie cu un semicerc care formează absida altarului. Astfel, planul bisericii este treflat, adică sub formă de cruce latină înscrisă, cu absidele laterale doar puţin proeminente. În partea de la deal dinspre altar a fost construit un cavou pentru familia ctitorilor. Intrarea în biserică era în peretele dinspre apus. Ulterior în arhitectura bisericii au survenit unele modificări şi adaptări. Cea mai importantă fiind construirea unei noi clopotniţe, adăugată la intrarea în biserică. În apropiere de biserică pe vremuri era şi un cimitir, care astăzi nu mai este.

Din momentul construirii şi până în prezent biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Hruşova a fost acel locaş de cult care a unit credincioşii la rugăciune şi la apropierea de Dumnezeu. El a fost permanent îngrijit, înfrumuseţat şi înzestrat cu cele necesare de către creştinii iubitori de Dumnezeu şi de Biserică. Doar în perioada sovietică locaşul a avut de suferit, fiind închis de autorităţi în 1958 împotriva voinţei enoriaşilor. Argumentul adus de A.Oleinik, împuternicitul pentru problemele Bisericii Ortodoxe Ruse de pe lîngă Consiliul de Miniştri din RSS Moldovenească, a fost, aşa ca şi în cazul altor închideri de biserici, că în localitatea vecină Goian funcţionează biserica, care satisface pe deplin necesităţile religioase şi ale hruşovenilor , şi , deci funcţionarea locaşului din Hruşova este „nerentabilă”. Atunci când se construia autostrada „Poltava” autorităţile sovietice au pus problema ca biserica să fie demolată. Nu s-a întâmplat acest lucru pentru că s-au găsit istorici care au arătat importanţa ei deosebită istorică şi arhitecturală şi au obţinut ca aceasta să fie declarată monument de arhitectură, aflat sub protecţia statului. Astfel, biserica a fost conservată şi nu a suferit mari distrugeri.

În 1989 biserica a fost redeschisă, după care tot prin străduinţa creştinilor şi din contribuţia lor a fost reparată. În pereţi erau fisuri mari şi dacă mai rămânea închisă risca să se demoleze. Tot atunci a fost construită şi o clopotniţă alipită de biserică şi întărită cu contraforturi de zid. Acoperişul a fost schimbat cu tablă zincată și m. a.

PREOȚII

Arhiva Națională, cu părere de rău, ne oferă date foarte succinte despre preoții din s. Hrușevo.

Astfel cunoaștem, că în anii 1816-1836 slujește preotul Vasile Postolachi, care avea deseori conflicte cu ctitorul bisericii moșierul Simeon Glavce. Din această cauză a depus de mai multe ori plângeri către Dicasterie cu rugămintea de a fi transferat în alttă parohie, dar de fiecare dată, peste puțin timp, își ierta supărătorul, om  viclean și răutăcios, retrăgându-și plângerile, fapt care ne vorbește despre o adevărată smerenie creștinească a părintelui Vasile.

Anii 1851-1871 aici slujește preotul Gheorghe Isaia Lupașco. Născut în 1815, fiu de preot, și-a făcut studiile la secția superioară a Școlii Județene Duhovnicești din Chișinău. Din 15.12.1834 , conform decretului Consistoriului este repartizat dascăl la biserica „Sf. Arh. Mihail” din s. Budești, jud. Chișinău. Din 1.04.1843 este dascăl în biserica din s. Vadul-lui-Vodă. La 5.02.1849 este hirotonit diacon pentru biserica din s. Hrușevo, iar la 14.02.1851- preot pentru aceeaș biserică.

     Din 1890 aici slujește preotul Alexandru Gabriel Gheorghiu. Născut în 1831, fiu de preot.

     Anii 1893-1918 aici slujește preotul Dionisie Ioan Albu. Născut la 3.10.1868 în s. Mașcăuți, jud. Orhei. Absolvent al Seminarului Duhovnicesc din Chișinău 15.06.1892 . La 14.02.1893 este hirotonit preot pe seama bisericii din Hrușevo de către PS Arcadie, episcop de Akkerman.

     De la redeschidere şi până în prezent comunitatea creştină din Hruşova a fost păstorită de mai mulţi preoţi, dintre care putem pomeni preoții Ioan Golubi și Ioan Ioniță (2004-2012) care a realizat multe lucrări frumoase împreună cu creştinii: cu ajutorul bărbaţilor din sat s-a săpat în ograda bisericii o fântână, s-au schimbat geamurile, uşile şi s-a împodobit biserica cu câteva icoane noi. Deasemenea s-a reușit și o mică reparație în exterior. Toate eforturile s-au încununat cu resfințirea bisericii la data de 21.01.2012 de către ÎPS mitropolitul Vladimir.

Din 25 mai 2012 în funcția de paroh a fost numit preotul Rustic Grecu.