«Că nu până în sfârșit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri» (Ps.9,18).

În cele ce urmează voiesc a vă aduce la cunoștință viețuirea a doi copii minunați, Marina și Marin. Deși lipsurile materiale copleșesc căminul lor familial și sărăcia i-a separat de societatea mai avută, care astăzi se delecteză în tot felul de plăceri, acești frățiori au reușit a-și păstra în chip nezdruncinat verticalitatea trăirii spirituale.

Participarea activă la serviciile divine ale bisericii din Hrușova a devenit pentru ei un focar de alinare, căci cunoscându-L pe Hristos, starea lor sufletească se degajează de greutatea și zăduful copleșitor al lipsurilor, căci «El, bogat fiind, pentru voi a sărăcit, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogățiți» (IICor.8,9), știind că Dumnezeu iubește pe toți deopotrivă și nu caută la statutul nostru social, economic, politic etc.

Puritatea și sinceritatea cu care ne-au captat atenția acești copilași este și pentru noi un obiectiv de referință pedagogică din care putem învăța multe. Smerenia de care ei dau dovadă vine a ne demonstra faptul că cel aflat în lipsuri este plecat mai cu precădere spre ascultarea de Dumnezeu și că la epuizarea puterilor ei găsesc seva harului divin din care se alimentează spre edificarea sufletească, regăsindu-se totodată în ascultarea Scripturilor prin care însuși Hristos ne mângâie.

Pentru a rămâne în dragostea lui Hristos, noi trebuie să fim deschiși spre a ajuta și mângâia pe cei lipsiți, căci zice Ioan evanghelistul: «Iar cine are bogăția lumii acesteia și se uită la fratele său care este în nevoie și își închide inima față de el, cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu…» (Ioan 3,17), Hristos fiind pentru noi Pedagogul ce ne ghidează pe această cale a ajutorării. Fiind conștienți că și noi, slujitorii Bisericii, trebuie să fim purtători prin excelență a dragostei jertfitoare a Fiului lui Dumnezeu, care generează bucurie, venim întru întâmpinarea celor aflați în calamități sociale și voim a ne face utili atât spiritual cât și material săracilor noștri.

Mă bucur nespus de mult că permanent am acces la toate durerile, dar și bucuriile, acestor copilași și că prin puținul pe care-l deține biserica din comuna noastră putem aduce în sufletele lor bucuria de a-l cunoaște pe Hristor și bucata de pâine care în cele mai dese rânduri lipsește de pe masa lor. Aș putea spune că chiar ne-am făcut prieteni buni cu acești copii și mă bucur că Biserica a devenit pentru ei Mamă care le ascultă durerile și năzuințele lor.
Slavă Domnului că ne-a dăruit săraci, că prin ei ne v-om milui. În sfârșit ,vă îndemn, dar, dragii noștri creștini, prin gura marelui Pavel care zice: «Iar facerea de bine și întrajutorarea nu le dați uitării; căci asfel de jertfe sunt bineplăcute lui Dumnezeu» (Evr.13,16).

Preot Rustic Grecu, paroh al bisericii cu hramul «Adormirea Maicii Domnului» din com. Hrușova, r-l Criuleni