În izvoarele istorico-arhivistice, care sunt documentele bisericeşti din diferite perioade şi ani, se conţin următoarele informaţii despre biserica Sf. Arh. Mihail din Jevreni, plasa Orhei:

A. (În documente din mijlocul secolului al XIX-lea) „A fost construită în 1794 din banii locuitorilor satului;în 1832 a fost reconstruită tot de către parohieni. Locaşul este din piatră, cu clopotniţă din piatră deasupra  pridvorului, acoperită cu şindrilă”.

B. (În documente de la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea) „A fost construită în 1797 din banii locuitorilor satului; în 1852 a fost reconstruită tot de către parohieni. Locaşul este din piatră, cu clopotniţă din piatră deasupra  pridvorului, acoperită cu şindrilă”.

    În lucrările tipărite (din perioada ţaristă şi după unire) găsim informaţii în conformitate cu punctul B: „Jăvreni – locaş de cult din piatră construit de parohieni în 1797, cu hramul Sf. Arhanghel Mihail; reconstruită în 1852”; „Jăvreni cu biserica Sf. Arhanghel Mihail, zidită de poporăni la 1797, din piatră”.

    De ce istoricii au considerat informaţiile B ca adevărate şi le-au trecut cu vederea pe celelalte A ? Posibil,сă nu cunoşteau informaţiile A sau pur şi simplu n-au dorit să se prea adâncească în problemă şi le-au acceptat pe cele deja știute de toţi.

    Putem adăuga că în lucrarea cunoscutului istoric-arhivist basarabean I. Halippa, publicată în 1907, se aduce o mică informaţie, că în 1796 în satul Jevreni, ţinutul Orhei exista o biserică din lemn: „s. Jevreni – cu hramul „Sf. Arh. Mihail”- din lemn, în stare de funcţionare, are toate cele necesare pentru săvârşirea serviciilor divine”.

    Dacă ţinem cont de informaţiile timpurii (A) şi de cele ale lui I. Halippa este greu de lămurit cum au putut să existe două biserici concomitent (ambele în funcţiune) într-un singur sat – una din lemn şi alta din piatră. De aceea posibil au şi fost alese informaţiile B pentru a exclude contradicţia şi întrebările ce apăreau în legătură cu acest fapt.

    Dacă încercăm să unim informaţiile din cele mai vechi documente bisericeşti (A) cu datele lui I. Halippa, care s-a bazat pe documente şi mai vechi se primeşte:

1. În 1794 în Jevreni a fost construită o biserică din piatră;

2. În 1797 în Jevreni funcţiona doar o biserică din lemn.

    Răspunsul poate fi aflat doar în urma unei cercetări temeinice şi prin descoperirea de documente din arhivă inedite,referitoare la problemă. Din informaţiile cunoscute îndrăznim să înaintăm următoarea versiune: biserica din lemn cu hramul „Sf. Arh. Mihail” a fost construită anume în anul 1794, iar în 1832 în locul ei a fost construită o biserică din piatră. În documente se spune că în 1832 a avut loc o reconstrucţie. Aşa şi a fost. Prestolul a rămas la locul lui, biserica de lemn a fost demolată şi exact în locul ei, posibil pe aceeaşi temelie, a fost construită biserica din piatră. La fel s-a întâmplat în 1839 în satul Izbişte (despre acest fapt avem mai multe documente şi mărturii).

    Dar atunci trebuie să acceptăm că informaţiile ce se conţin în documentele bisericeşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea (B) sun eronate. În legătură cu acest fapt putem presupune că în unul din primele documente din categoria B s-au strecurat involuntar unele greşeli de scriere în rezultatul cărora anul 1794- a devenit 1797, iar anul 1832 – 1852. Acestea au fost preluate greşit şi au fost ulterior multiplicate în diferite lucrări tipărite, devenind preponderente.

    Mult ar fi spus arhitectura locaşului sfânt, dar cu părere de rău, biserica nu s-a păstrat, fiind distrusă, după cum vom vedea, din temelie în perioada sovietică.

    În perioada interbelică, în anii 1935, băştinaşii satului Jevreni, văzând că biserica era micuţă şi că reprezintă o construcţie veche, s-au hotărât să construiască o biserică mai nouă şi mai mare. Dar până la începerea războiului au dovedit să construiască doar pereţii, iar după război, în virtutea politicii antibisericeşti promovate de autorităţile sovietice, lucrările n-au mai putut fi continuate. Pereţi rămaşi au fost folosiţi de colhoz ca ocol pentru oi. Slujbele continuau să se facă în bisericuţa veche.

    Însă această biserică nu s-a păstrat mult timp, ea a fost distrusă în toamna anului 1959, de Ivan Mihailovici Platon, preşedintele sovietului sătesc care nu era băştinaş, care pentru nişte încălcări, a fost silit de conducere și de regimul sovietic să distrugă biserica, măcar că aceasta era contra voinţei sale şi a populaţiei. Astfel, cu regret, în ajunul iernii din 1960, Ivan Mihailovici a adunat lumea din sat, şi le-a dat icoanele şi hainele slujitorilor bisericii, iar apoi  biserica a fost distrusă din temelie. Nu peste mult timp cel care a distrus biserica şi-a ieşit din minţi.

    Acum din fosta biserică au rămas doar nişte pietre mari din temelie, un salcâm înalt ce a crescut pe aceste pietre şi care priveşte spre răsărit, şi o Răstignire înălţată câţiva ani în urmă în cinstea şi amintirea fostei biserici cu hramul „Sf. Arh. Mihail şi Gavriil”.

    După închiderea şi distrugerea bisericii, creştinii mulţi ani la rând au fost nevoiţi să meargă la bisericile din Maşcăuţi şi Ohrincea. În 1989-1990 bătrânii satului au pus categoric problema necesităţii construirii unei noi biserici. La 21 noiembrie 1990, în ziua prăznuirii „Sf. Arh. Mihail şi Gavriil” a fost sfinţit locul pentru noua biserică cu hramul „Sf. Ap. Ioan Teologul”. Deja la 8 decembrie 1990, în ziua prăznuirii „Sf. Ierarh Ioan Gură de Aur” a fost sfinţită temelia. Către 1993 pereţii bisericii erau ridicaţi. La 9 iunie 1994, în ziua prăznuirii „Înălţării Domnului” au fost înălţate crucile pe biserică. Lucrările au mers în toi, a fost tencuit interiorul bisericii, a fost instalat acoperişul, a fost confecţionat iconostasul, a fost tencuită biserica din afară, a fost reparat gardul din jurul bisericii şi a cimitirului. Biserica a fost sfințită la 19 februarie 1998 de către Mitropolitul Vladimir.

     Din 2012 se construește casa parohială.

Preoții

    Ceva mai multe date avem despre clericii care au slujit la biserica din Jevreni, dar şi în acest caz există nu puţine lipsuri. Despre unii preoţi am reuşit să adunăm date cât de cât complete, despre unii însă s-au păstrat doar informaţii lacunare. Cu toate acestea, ele sunt bazate exclusiv doar pe date din documente de arhivă şi au o valoare de netăgăduit.

    Anii 1840-1850 – preotul Zaharia Ioan Butuc. Pentru prima dată numele lui se întâlneşte în documente de la începutul anilor 1840 : „În 1842 la 9 aprilie  – noi, subsemnaţii, facem următoarea mărturie, în faţa inginerului cadastral al ţinutului Orhei dlui Andrei Rusiţki, că bisericii au fost date benevol 33 de desiatine de pământ de către moşierul Iordachie Sârbul şi răzeşilor din sat…”.

    Anii 1857-1861 – preotul Ignatie Ioan Parfeniev. S-a născut în 1811, tatăl lui era diacon. La Seminar nu a învăţat. La 2 decembrie 1827 prin decretul Consistoriului duhovnicesc din Chişinău a fost numit pălămar al bisericii cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din Bolotino. La 18 martie 1848 episcopul Irinarh l-a binecuvântat să poarte stihar. La 18 februarie 1852 a fost hirotonit în treapta de diacon pe seama bisericii cu hramul „Sf. M. Mc. Gheorghe” din s. Ciuciuli, ţinutul Iaşi. La 1 aprilie 1856 episcopul Iriharh l-a hirotonit în treapta de preot pe seama bisericii „Sf. Sofia” din s. Paşcani, ţinutul Orhei. La 10 martie 1857 a fost transferat la biserica cu hramul „Sf. Arh. Mihail şi Gavriil” din Jevreni, ţinutul Orhei. La 20 septembrie 1861 a fost transferat la biserica din s. Cuizovca, ţinutul Orhei.

    Anii 1862-1872 – preot Simeon Andrei Noviţkii. S-a născut în 1830 într-o familie de preot. La Seminar nu a învăţat. La 9 noiembrie 1848 prin decretul Consistoriului duhovnicesc din Chişinău a fost numit cântăreţ al bisericii din s. Mincen, ţinutul Orhei. La 9 mai 1851 a fost hirotonit în treapta de diacon pentru biserica din Cimişlia, ţinutul Bender. La 16 mai 1855 a fost transferat la biserica din Maşcăuţi, ţinutul Orhei. La 6 mai 1860 a fost hirotonit în treapta de preot pentru biserica din s. Butuceni. La 13 ianuarie 1862 a fost transferat la biserica din Jevreni, ţinutul Orhei. La 19 iunie 1872 părintele Simeon a trecut la cele veşnice.

    Anii 1885-1888 – preotul Ioan Boldîri. S-a născut în 1861 la Chişinău într-o familie înstărită. La 6 octombrie, după absolvirea Seminarul duhovnicesc din Chişinău, a fost hirotonit în treapta de preot de către episcopul Augustin pe seama bisericii din Jevreni. În 1888, conform cerereii, a fost transferat la biserica din Cruglic. În anii 1900 părintele Ioan a fost protopop al ţinutului Orhei.

    În anul 1899 – preotul Ioan Vasilevici Mihul. S-a născut în 1839 în s. Piatra, ţinutul Orhei, fiu de diacon. La 15 iunie 1867 a absolvit Seminarul duhovnicesc din Chişinău. La 18 octombrie 1867 a fost hirotonit în treapta de diacon, de către arhiepiscopul Antonie, iar la 22 octombrie 1867 în treapta de preot pe seama bisericii din Gulboaca, ţinutul Orhei. La 5 iunie 1868 a fost transferat la biserica din Piatra. La 23 noiembrie 1899  a fost transferat la biserica din Jevreni. În           1902 părintele Ioan a făcut reparaţia bisericii.

    Anii 1903-1905 – preotul Eufimie Bilinskii. S-a născut în 1845. A fost preot în Calineşti, ţinutul Bălţi. La 12 ianuarie 1900 prin decretul Consistoriului duhovnicesc din Chişinău a fost oprit din slujire pentru o încălcare. La 26 iunie 1903, la rugămintea episcopului Iacob a fost numit preot la Jevreni. La 17 septembrie 1905 părintele Eufimie a trecut la cele veşnice după o boală îndelungată.

    Din 1905 – preotul Alexandru Ioan Fetov. S-a născut în 1879.

    Din 1909 – preotul Gheorghe Vasile Jereghei. S-a născut în 1885, într-o familie de cleric. La 9 iunie 1908 a absolvit Seminarul duhovnicesc din Chişinău cu cel mai înalt calificativ. La 3 august 1908 a fost numit preot în biserica din s. Valea-Russului, ţinutul Bender. La 30 august 1909 a fost transferat la biserica din Jevreni. În perioada 15 august 1914 – 4 iunie 1917 a fost preot militar. De la 17 august 1917 s-a întors înapoi la biserica din Jevreni.

    Din 1921 – preotul Ioan Rozmainskii. S-a născut în 1853.

    În anii 1930-1940 la Jevreni a sjujit preotul Teodor Zabulica, care în 1944 s-a evacuat în România.

    În 1994 paroh a fost numit preotul Emanuil Grigorev. Din 2004-2011 a slujit preotul Veaceslav Donscoi, care a continuat cu succes lucrările de construcţie şi amenajare a sfântului locaş, fiind susţinut în toate de enoriaşi. În anii 2011-2012 slujește preotul Alexei Pazurati. Din 3.08.2012 slujește preotul Ioan Porcescu, urmat din 18.09.2012 de părintele Dionisie Rotari.