Primele date documentale despre un locaş de cult ortodox în localitatea Slobozia-Duşca sunt de la începutul secolului al XIX-lea. Într-un document din 1801 citim: „s. Slobizia-Duşca – Cuvioasa Parascheva” – din lemn, capitală, tencuită calitativ; este completată cu chivote, icoane, cărţi de slujbă”. Evident această biserică a fost înălţată mai înainte de data primei atestări documentare, cel mai probabil în secolul al XVIII-lea. În 1871 biserica din lemn a fost demolată, fiind veche şi neutilizabilă pentru serviciile divine. Din datele de arhivă mai cunoaştem că de la începutul secolului al XIX-lea la biserica „Cuv. Parascheva” nu a fost preot, ci doar cântăreţ şi pălămar. Comunitatea de creştini din Slobozia-Duşca făcea parte din parohia s. Oniţcani. După toată probabilitatea în biserica din Slobozia-Duşca venea preotul de la Oniţcani şi slujea din când în când, după necesitate. Ştim că cântăreţul Mihail Savovici Cibuc a activat din 1837 până în 1859; pălămar a fost Ştefan Ivanovici Sicinskii (din 1833 până în 1867), lui i-a urmat fiul Ioan Sicinskii, care a fost concediat în 1871, în legătură cu faptul că biserica a fost demolată şi personalul (cântăreţul şi pălămarul) concediat.

    O altă biserică în Slobozia-Duşca a fost construită abia peste trei decenii, în 1901, din mijloacele financiare ale creştinilor din localitate. La 25 octombrie 1901 a fost sfinţită la fel cu hramul în cinstea Cuvioasei Parascheva. Din datele de arhivă aflăm următoarea informaţie: „Biserica este construită din piatră, cu o singură cupolă; clopotniţa este din piatră, alipită clădirii bisericii; curtea este îngrădită cu un gard din piatră; există casă parohială; biserica şi casa parohială este acoperită cu tablă metalică. Are un singur Prestol sfinţit în cinstea Sfintei Mare Muceniţe Parascheva. Ziua hramului este 14 octombrie. Obiecte de cult nu sunt suficiente. Cler nu are”.

    Din 1924 avem o altă informaţie a unui călător despre biserica din Slobozia-Duşca şi despre cimitir: „Slobozia-Duşca, jud. Orhei, cu biserica Sf. Parascheva de piatră în stil rusesc, pe care n-am putut-o vizita. În drum spre Criuleni, la dreapta sunt câteva pietre funerare cu inscripţii moldoveneşti şterse – urmele unui cimitir vechi”.

    Locaşul de cult din Slobozia-Duşca a fost demolat în 1961 de autorităţile sovietice de atunci. La fel din datele de arhivă aflăm că biserica nu a funcţionat în perioada de după războiul al doilea mondial.

    Bazându-ne pe datele istorico-arhivistice constatăm că începând cu prima jumătate a secolului al XIX-lea şi până în 1997 la biserica „Cuvioasa Parascheva” din Slobozia-Duşca n-a fost preot paroh, care în mod regulat să săvârşească serviciile divine. În toată această perioadă (şi sub adminisraţia ţaristă şi sub administraţia românească) creştinii din Slobozia-Duşca au fost consideraţi ca enoriaşi ai bisericii din Oniţcani. Astfel în diverse surse din acea perioadă se dă următoarea informaţie: „Oniţcani, biserica cu hramul Sf. Arh. Mihail… sat alăturat Slobozia-Duşca  cu biserica Cuv. Parascheva”.

    În 1907 s-a făcut o încercare de a schimba starea lucrurilor. La 23 martie 1907 creştinii din Slobozia-Duşca s-au adresat într-o scrisoare colectivă Consistoriului Duhovnicesc din Chişinău cerând ca la biserica lor să fie numit un preot paroh: „Şase ani în urmă, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu puterile noastre proprii am înălţat un locaş de cult şi de atunci până acum nu avem preotul nostru…”. Protopopul circumscripţiei n-a susţinut cererea creştinilor din Slobozia-Duşca. În darea lui de seamă el nota: „Biserica din Slobozia-Duşca nu are casă parohială, nu are pământ, satul e prea mic ca să poată să întreţină un preot. De aceea consider că cererea locuitorilor din Slobozia-Duşca trebuie să fie respinsă”. Ca urmare la 6 iunie 1907, prin ordinul nr. 607, Consistoriul a hotărât: „…cererea comunităţii din Slobozia-Duşca privind înfiinţarea pe lângă biserica lor a unei parohii sinestătătoare nu este aprobată”.

    În anul 1978 biserica a fost aruncată în aier și demolată definitiv la solicitarea autorităților locale, piatra a fost folosită la construirea drumurilor ș. a.

    În anul 1997 la cererea credincioşilor din Slobozia-Duşca, r. Criuleni cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove şi cu stăruinţa preotului paroh Petru Mâţu s-a deschis un mic paraclis în incinta bibliotecii. De atunci până în anul 2001 s-au săvârşit în acest paraclis toate slujbele şi ierurgiile bisericeşti.

    Iar în anul 2000 la propunerea dnei Tamara Pungă şi cu străduinţa primarului pe atunci dl Oleg Ogor au început lucrările de construcţie a noului locaş de rugăciune. Cu ajutorul bunului Dumnezeu şi cu ajutorul ctitorilor dlor Sîrghi Constantin şi Sîrghi Serghei, a dnei Şerşun Claudia, a dlui Anatol Ceban şi cu ajutorul a multor alţi enoriaşi ai satului Slobozia-Duşca în anul 2001 a fost sfinţit acest locaş de către protopopul judeţului Chişinău pe atunci prot. Nicolae Robu cu binecuvântarea Mitropolitului Vladimir.

    O perioadă scurtă a anului 2000 aici păstorește preotul Teodor Pelin. Din anul 2001 paroh al bisericii „Cuvioasa Parascheva” din s. Slobozia-Duşca, r. Criuleni este preotul Alexei Pazurati.Din 2011 în funcția de paroh este numit preotul Veaceslav Donscoi.

     Mulţumim lui Dumnezeu pentru bunătatea lui faţă de noi şi sperăm să construim o biserică mai mare, pentru care s-a alocat deja de către primărie în anul 2010 un teren.