Datele de arhivă ne permit de a scri, cel puțin, despre istoria a trei biserici din această localitate:

1. Biserica din lemn cu hramul «Sf. Arhanghel Mihail» datată cu anul construcției din 1751;
2. Biserica din piatră cu hramul «Sf. Arhanghel Mihail» datată cu anul construcției din 1843;
3. Biserica din piatră cu hramul «Nașterea Maicii Domnului» datată cu anul construcției din 2010.
1. În raportul blagocinului superior al județului Orhei protoiereului Simeon Baltaga, prezentat la 10 februarie 1838 exarhului – Înalt Prea Sfințitului Dimitrie, Arhiepiscop de Chișinău și Hotin, se menționează următoarele: « Biserica «Sf. Arhanghel Mihail» din localitatea Boșcana a fost construită în anul 1751 cu stăruința enoriașilor din lemn, îngrădită cu gard din vreascuri, acoperită cu stuh, foarte veche, sprijinită cu proptele din lemn… ».
În continuare părintele blagocin ne comunică: «…Biserica din cauza vremii s-a uzat și enoriașii, toată comunitatea, doresc să o repare, și anume: să ridice alți pereți din lemn pe un fundament din piatră, sa-i tencuiască și vopsească, apoi să-i acopere cu cherestea.». Această inițiativă a fost binecuvântată de Arhiepiscopul Dimitrie la 14 februarie 1838.
Din cele mai de sus rezultă că în s. Boșcana exista o biserică din lemn cu hramul «Sf. Arhanghel Mihail» сonstruită în 1751, care către iarna anului 1838 se afla deja într-o stare nesatisfăcătoare și necesita în cel mai urgent mod o reparație capitală.
Nu cunoaștem din care cauze lucrările au demarat abea peste 5 ani, dar presupunem a fi lipsa finanselor. Astfel această biserică a dăinuit aproape un secol(1751-1843).
2. La 20 aprilie 1843 boierul satului Boșcana, Consilier comercial, Ludvig Carol Sicard s-a adresat către Înalt Prea Sfinția Sa Dimitrie, Arhiepiscop de Chișinău și Hotin, cu o cerere: «Înalt Prea Sfinția Voastră, conform rezoluției din 14 februarie 1838, luată la raportul blagocinului superior al județului Orhei protoiereului Simeon Baltaga, a-ți binecuvântat de a permite locuitorilor satului Boșcana să-și repare biserica, și anume: să ridice alți pereți din lemn pe un fundament din piatră, să-i tencuiască și vopsească, apoi să-i acopere cu cherestea. Dar, având în vedere, că această inițiativă a locuitorilor din satul Boșcana, din diferite circumstanțe neprevăzute, nu a putut fi realizată, atunci eu, mișcat de un dulce sentiment al Religiei Creștine, am luat o intenție fermă, de a-mi asuma această sfântă obligațiune de a realiza inițiativa acestor locuitori referitoare la reparația bisericii lor, cu o excepție, ca în locul pereților de lemn, să fie înălțați pereți din piatră, deja dispunem și de materiale, și această inițiativă a mea, binevoiți, Înalt Prea Sfințite Arhipăstor, de a o pune în aplicare. – Aceasta vă roagă boierul Ludvig Carol Sicard. – 20 aprilie anul 1843», iar la 24 aprilie 1843 a urmat rezoluția Arhiepiscopului Dimitrie: «Binecuvântez».
Așadar, doar pe parcursul unui sezon de construcție al anului 1843 (mai – august), în satul Boșcana, în locul vechii biserici din lemn s-a reușit de a înălța una nouă, care a fost sfințită la 8 septembrie 1843 cu acelaș hram: «Biserica este construită din piatră, acoperită cu șindrilă, clopotnița situată deasupra pronaosului este din lemn. Are un singur prestol – în cinstea Sf. Arhanghel Mihail, rece».
O descriere mai detailată a acestei biserici din piatră o avem într-un document bisericesc ce datează din anul 1916: «Biserica a fost construită cu stăruința enoriașilor în anul 1751, iar în anul 1843 a fost integral reconstruită cu osteneala răposatului boier – curteanului Leontie (Ludvig) Carol Sicard. Clădirea bisericii este din piatră, cu arcuri din lemn și clopotniță înălțată deasupra pronaosului într-o legătură la fel din lemn; nu are cupolă; acoperișul este din metal și este vopsit. Are un singur prestol în cinstea Sf. Arhanghel Mihail; hramul bisericii este sărbătorit pe 8 septembrie, în amintirea datei sfințirei bisericii după reconstrucție. Clădirea bisericii este foarte puternică. Nu dispune de casă parohială. Gardul ce îngrădește biserica nu este înalt, este clădit din piatră fără ciamur, nu este suficient de trainic. Pe lângă biserică se află un cimitir părăsit, care se extinde pe o suprafață de 369 stângeni pătrați, mărginindu-se cu gospodăriile enoriașilor și unele străzi. Cavouri familiare în ograda bisericii nu sunt, dar în baza unei permisiuni a conducerii eparhiale, în curtea bisericii a fost înmormântat preotul Teodor Batcu, slujitor al acestui sfânt lăcaș».
În anul 1924 în timpul reparației ordinare clopotnița din lemn a fost schimbată pe una din piatră.
S-a păstrat o fotografie o bisericii din satul Boșcana ce datează cu anul 1947.
Nu cunoaștem cu precizie data demolării bisericii, dar presupunem a fi vara anului 1960. Din spusele enoriașilor, din or. Criuleni a venit o echipă specială de tehnicieni (tovarășii Arsenii, Craveț și Perecrest), cu un tractor și un cablu consolidat. Pentru distrugerea bisericii aceștea au fost generos remunerați de președintele colhozului satului Boșcana – tovarășul Atanasie Țurcanu.
De menționat este faptul că, nu după mult timp de la săvârșirea acestei crime odioase, pământurile din preajma bisericii de odinioară, au fost supuse unor devastatoare alunecări de teren. Neatins de stihie, prin o vădită Pronie a lui Hristos Dumnezeu, a rămas doar locul fostei biserici, despre care astăzi ne aduce aminte o veche Răstignire…
3. Biserica cu hramul «Naşterea Maicii Domnului» din s. Boşcana, r-l Criuleni, a fost iniţiată pe locul vechii şcoli din localitate.
Aici trebuie să menționăm că, schimbarea sărbătorii hramului bisericii, cum s-a pomenit mai sus, este strâns legată de ziua sfințirii bisericii noi din piatră – 8/21 septembrie, zi când sărbătorim «Nașterea Maicii Domnului», praznic împărătesc și deosebit de cinstit de credincioși, care, din greșeală, cu timpul, a început a fi sărbătorit ca ziua hramului bisericii.
Şcoala a fost demolată şi în locul acesteia s-a început construcţia unei case de ceremonii. În urma destrămării URSS, construcţia a fost stopată la nivelul ferestrelor. În 1994 a fost numit în funcţie de paroh preotul Valeriu Zero, care a reproiectat edificiul casei de ceremonii pentru biserică. În anul 1996, sfinţia sa a fost transferat în parohia din satul Cimişeni, raionul Criuleni, iar funcţia de paroh al bisericii a fost preluată de preotul Serghei Golovaci, prin străduinţa căruia a fost înălţat Sfântul Lăcaş.
De sfinţirea acestuia s-au bucurat creştinii satului Boşcana în data de 28 septembrie 2010, slujbă oficiată de un sobor de preoți în frunte cu PS Petru, Episcop de Ungeni și Nisporeni.

În prezent este proiectată construcţia unei clopotniţe.

PREOȚII:

Izvoarele de arhivă ne oferă informații despre preoții slujitori în parohia satului Boșcana pe o perioadă destul de îndelungată, asfel:
Până în anul 1846 – preotul Teodor Stăvilă; a slujit în această parohie pe parcursul a mai multor decenii, până aproape de moarte.
Anii 1846-1863 – preotul Ioan (Teodor) Stăvilă; născut în anul 1805, fiu de preot, la Seminar nu a învățat. La 18 decembrie 1831 prin Decretul Consistoriului Duhovnicesc din Chișinău este repartizat dascăl în biserica din satul Boșcana; la 1 ianuarie 1846 este hirotonit diacon pentru biserica din s. Boșcana, iar la 18 decembrie 1846 – preot pentru aceeaș biserică.
Anii 1863-1875 – preotul Teodor (Gheorghe) Batcu (Batco); născut în anul 1825, fiu de preot; a făcut studiile la secția superioară a Școlii Duhovnicești Județene din Chișinău. La 11 iulie 1850 prin Decretul Consistoriului Duhovnicesc din Chișinău este numit în funcția de dascăl către biserica din satul Zubrești cu dreptul de a purta stihar; la 5 august anul 1851 este hirotonit diacon pentru biserica din satul Zubrești; la 27 iulie 1862 – preot pentru aceeaș biserică; la 19 septembrie anul 1863 este transferat paroh pentru biserica din satul Boșcana, unde a și fost înmormântat.
Anii 1875-1892 – preotul Constantin (Ioan) Mihul; născut în anul 1820, fiu de preot, a făcut studiile la Școala Duhovnicească Județeană din Chișinău. În anul 1845 prin Decretul Consistoriului Duhovnicesc din Chișinău este numit în funcția de dascăl pentru biserica din satul Onițcani; la 3 mai 1847 este hirotonit diacon pentru biserica din localitatea Criuleni, iar la 6 octombrie 1851 – preot pentru aceeaș biserică; în anul 1875 este transferat paroh pentru biserica din satul Boșcana, unde a și decedat la 23 august 1892.
Anii 1892-1898 – preotul Andrei (Vasile) Madan; născut la 28 octombrie 1869 în satul Trușeni, județul Chișinău, fiu de dascăl. La 15 iunie 1889 a absolvit Seminarul Duhovnicesc din Chișinău cu gradul 2 și prin Decretul Consistoriului Duhovnicesc este numit în funcția de dascăl pentru biserica din satul Hîrtopul-Mare, județul Orhei. La 19 septembrie 1891 este hirotonit diacon pentru aceeaș biserică; la 1 octombrie 1891 este hirotonit preot pentru biserica din satul Bogheni; la 21 septembrie 1892 este transferat, conform cererii depuse, în satul Boșcana; la 21 mai 1898 este transferat la biserica din satul Izbiște.
Anii 1898-1901 – preotul Isaia (Sava) Ciubuc; născut la 6 februarie anul 1826 în satul Slobozia-Dușca, fiul preotului din acelaș sat – Sava (Andrei) Ciubuc; nu a învățat la învățat la Seminar; în anul 1847 prin Decretul Consistoriului Duhovnicesc din Chișinău a fost numit pălămar către biserica din localitatea Criuleni, la 25 septembrie 1851 a fost hirotonit diacon pentru aceeași biserică. La 10 noiembrie 1857 a fost hirotonit preot pentru biserica din satul Izbiște; la 21 mai 1898 a fost transferat în satul Boșcana. La 9 ianuarie 1901 a fost eliminat din personalul slujitorilor. A decedat la 2 martie 1901 și a fost înmormântat în ograda bisericii din satul Izbiște.
1901 – preotul Dumitru Croitor. La 14 aprilie 1901 a fost numit în funcția de paroh al bisericii din satul Boșcana, iar la 23 iulie 1901 a fost transferat înapoi în parohia din care a venit – la satul Chisilița, județul Ismail (o perioadă scurtă, până la numirea altui preot, parohia a fost deservită de preotul Ioan Caisîn, paroh în biserica din satul Coșernița).
Anii 1902-1918 – preotul Vasile (Bartolomeu) Harega; născut în anul 1876, din rândurile slujitorilor bisericești; a absolvit cursul deplin al Seminarului Duhovnicesc din Chișinău; la 27 octombrie 1899 a fost numit dascăl în biserica satului Semionovca, județul Akerman; la 27 ianuarie 1902 a fost hirotonit preot pentru biserica din satul Boșcana. În 1908 este decorat cu dreptul de a purta nabedernic, în 1913 – cu scufie.
Anii 1919-1944 – preotul Elisei (Dumitru) Friptul (Friptu); născut la 1 octombrie 1895 în satul Ulmu (aici în sat, bunelul său, preotul Elisei (Vasile) Friptul era paroh, iar tatăl său Dumitru (Elisei) – învățător în școala primară); la 23 august 1919, după absolvirea Seminarului Duhovnicesc din Chișinău, a fost hirotonit preot pentru biserica din satul Boșcana, în care a slujit Domnului pe parcursul a 25 de ani. În anul 1944 s-a refugiat în România.
Anii 1994-1996 – preotul Valeriu Zero, care a reproectat casa de ceremonii pentru biserică.
Din 1996 și până în prezent funcția de preot paroh o deține protoiereul mitrofor Serghei Golovaci, cu stăruințele căruia a fost construită noua biserică.