Viața Sfintei Matrona de la Moscova
Sfânta Matrona din Moscova este praznuită pe 2 mai (19 aprilie Vechiul Calendar). Numită „cel de-al optulea stâlp al Rusiei” de către Sfântul Ioan de Kronștadt, Sfânta Matrona a fost o personalitate rară si cu totul harismatică a Bisericii Ortodoxe din Rusia, manifestând darurile duhovnicesti ale înainte vederii și tămădurii încă din copilarie.
Matrona Dimitrievna Nikonova s-a născut in anul 1881, în gubernia Tula, intr-o familie de țărani săraci, cu patru copiii. Semnele alegerii ei de catre Domnul s-au arătat înca înainte de naștere. Din cauza săraciei in care trăiau, parinții Matronei se gandeau că după naștere să o abandoneze intr-un orfelinat. Un vis prevestitor avut de mama sa, Natalia, i-a facut să-si schimbe planu.Viitorul ei copil i s-a arătat in somn sub forma unei păsari albe, cu chip omenesc, avand ochii inchisi. La nastere, apropiatii au constat ca fetita era oarbă.
La Botez i-au pus numele Matrona, în cinstea Cuvioasei Matrona a Constantinopolului, care a trăit in secolul al V-lea și care este pomenită pe data de 9/22 noiembrie. Precocitatea ei duhovniceasca s-a manifestat în mai multe feluri. “Peste ani, o prietena povestea ca, pe când Matrona era înca sugar, mama ei se plângea: “Ce să fac? Fata nu primeste sân miercurea si vinerea, in aceste zile doarme întruna. Mi-este imposibil s-o trezesc”. Încă din copilarie, in timpul noptii, când parinții dormeau, ea se furișa la colțul sfant si, intr-un mod de neînțeles, lua de pe raft icoanele, le așeza pe masă și, in linistea noptii, se juca cu ele”.
Foarte de timpuriu Dumenzeu a înzestrat-o cu darul clarviziunii, al facerii de minuni, al vindecarii bolnavilor, al discernamantului. “Cei apropiati observau ca ea cunoștea nu numai păcatele omenesti, crimele, ci și gândurile. Ea simțea apropierea unei nenorociri, a calamnităților naturale si sociale.
Prin rugăciunile ei oamenii primeau vindecare de boli și mângâiere în necazuri. În consecință, au inceput să vină în casa Nikonovilor tot felul de oameni, caruțe cu bolnavi din satele si comunele învecinate, din tot județul, chiar și din alte judete, precum și din alte gubernii. Erau aduși bolnavi care nu se puteau ridica din pat și pe care fetița îi punea pe picioare”.
La vârsta de paisprezece ani ajunge, insoțita de o prietena, în catedrala Sf. Andrei, unde slujea Sfantul Ioan de Kronstadt. După incheierea slujbei, Sfântul a rugat lumea adunată să îi facă loc Matronei adresându-i acesteia chemarea: “Matronușka, vino-vino la mine! Iata vine schimbul meu – al optulea stâlp al Rusiei”.
Sfânta Matrona a prevăzut venirea revoluției bolșevice (“vor jefui, vor distruge bisericile si vor prigoni pe mulți”) si întrarea Rusiei in cel de-al doilea razboi mondial.
În 1925 se mută la Moscova. Datorită lucrarii ei duvonicesti, pe care o va face aici timp de treizeci de ani, comunistii vor cauta săoaresteze.
Fără succes, însă: “Se mai povestește că, întrucat prevedea cu duhul neplăcerile, Matrona părăsea anumite case în grabă întotdeauna in ajunul venirii la ea a miliției, deoarece locuia fără viză. Erau timpuri grele si oamenilor le era frică să o treacă în cartea de imobil. Astfel, ea s-a salvat de la represiuni nu numai pe sine, ci și pe gazdele care o adaposteau”.
“Odată a venit un militar s-o aresteze pe Matrona, dar ea i-a spus: “Du-te, du-te mai repede acasă, ai o nenorocire. Iar oarba nu va pleca nicaieri de aici, eu stau in pat, nu plec nicăieri.” El a ascultat-o. A plecat acasă: soția lui se arsese la lampa de gaz. A reușit s-o ducă la spital. A doua zi, cand s-a dus la serviciu, a fost intrebat: “Ei, ai arestat-o pe oarba?” ” Pe oarbă n-o voi aresta niciodata, a raspuns el”.
Z.V.Jdanova povesteste una din minunile sfintei: “Maicuța era cu desăvârsire analfabetă, dar în acelasi timp știa totul. În 1946 trebuia să-mi susțin proiectul de diplomă “Ministerul flotei militare” (pe atunci îmi faceam studiile la Institutul de arhitectură din Moscova). Îndrumatorul meu, nu inteleg de ce, mă persecuta tot timpul. În decurs de cinci luni nu m-a consultat nici o dată, fiind hotărât să mă “pice”. Cu doua săptămâni înainte de examen mi-a spus: “Mâine va veni comisia și va confirma netemeinicia lucrarii dumneavoastră!” Am venit acasă plângând: tata era arestat și nimeni nu mă putea ajuta, mama se afla în intreținerea mea, și singura șansă era să-mi susțin proiectul ca să pot lucra.
Maica m-a ascultat și mi-a spus: “Nu-i nimic, vei susține proiectul. Diseara vom bea ceai si atunci vom discuta!”. De-abia am putut să aștept până seara și iată că îmi spune maicuța: “Să plecam in Italia, in Florența, la Roma, să privim operele marilor maestri…”.
Și a început să enumere străzile, clădirile! S-a oprit: “Iată Palazzo Pitti, iatș un alt palat cu arcuri – să faci la fel ca și acolo – cele trei etaje de jos ale clădirii cu o zidire masivă și cu două arcuri la intrare”. Eram uluită de vedenia ei. Dimineața am sosit la institut, am aplicat calc pe proiect și cu tuș maro am facut toate corecturile. La ora 10 a sosit comisia. îmi analizează proiectul si-mi spune: “Dar proiectul e reușit, arată excelent. Susțineți-l!”.
Sfanta Matrona era si o foarte bună sfătuitoare: “Vindecând bolnavii, maica le cerea credință în Dumnezeu și îndreptarea de la păcat a vieții. Astfel, pe o femeie care venise la ea a întrebat-o dacă într-adevar crede că Dumnezeu o va vindeca.
“De obicei nu vorbea mult, ci raspundea scurt la întrebări. Au rămas de la ea câteva sfaturi cu caracter general. Maica sfătuia să ne împărtășim cât mai des cu Sfintele Taine ale lui Hristos. “Apărați-vă cu crucea, rugăciunea, apă sfințită, cu împărtășirea cât mai deasă… În fața icoanelor să ardă candele”. De asemenea, învăța să-i iubim si să-i iertam pe batrâni și pe cei neputinciosi. (…) Matrona nu ingăduia să dăm importanță visurilor. (…)
Sfânta Matrona din Moscova și-a prezis propria moarte cu trei zile înainte. Înainte de a trece la cele vesnice, pe 2 mai 1952, Sfânta a spus celor apropiati: “Toti, toti să veniți la mine și să-mi povestiți necazurile voastre, de parcă aș fi vie, caci eu vă voi vedea, vă voi auzi și vă voi ajuta. Pe toți cei care îmi vor cere ajutorul, îi voi întâmpina la moarte, pe fiecare în parte”.
După moartea sa, mormântul său a devenit loc de pelerinaj. Pe 2 mai 1999, Alexie al II-lea, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, a semnat hotărarea prin care Fericita Matrona este trecută în rândul sfinților.
Moaștele Sfintei Matrona cea Oarba se păstrează în prezent în biserica «Acoperamantul Maicii Domnului» din Moscova.
Sursa: www.crestinortodox.ro