De la biserică după slujbă – direct la bibliotecă!
Sau cum au fost donate Viețile Sfinților la bibliotecă!
Din când în când scriu câte un articol despre activitățile culturale desfășurate la bibliotecă. Din când în când mai scriu din gânduri, impresii, evenimente…. Azi voi scrie despre oameni…, despre oameni deosebiți.
De multe ori în activitatea de zi cu zi, în rutina zilelor, în multitudinea problemelor , ispitelor, nereușitelor ce mă înconjoară, îmi vine să las mâinile în jos, să las totul să meargă de la sine, să nu-mi mai pese de nimic, să nu mai lupt pentru nimic….Mai în scurt entuziasmul lipsește, voința este la pământ. Și poate demult eram cu moralul deprimat complet dacă nu era acest Om… Poate că demult nu mă mai luptam nici cu mine, nu credeam nici în mine, dacă nu era El….
El… Omul pe care ascultându-l, întotdeauna găsești răspunsul la întrebarea care te frământă. Omul cu care o simplă discuție este ca o spovedanie… Omul care în afară de idei extraordinare, mai are și o voință, o inițiativă față de care orice lucru început este împlinit, desâvârșit și binecuvântat totodată. Și în sfârșit Omul care deși nu este originar din Izbiște, iubește acest sat ca pe baștina sa… Deși nu este născut în Izbiște, este un izbiștean cu sufletul și gândul… Omul care și-a găsit aici, în Izbiște bunici, părinți, și frați, și Sfântul M. Mc. Dumitru din Izbiște…
Am avut la început de an oaspeți de la televiziune, făcând un reportaj despre bibliotecă și activitatea mea, despre meritele și succesele obținute. Reporterul în cadrul reportajului a sugerat că sunt un adevărat lider al comunității… E-e-e-e-e, pe naiba! Eu nu știu ce fel de lider eram eu dacă nu ar fi fost părintele Victor. În cele mai grele momente a intuit ce se întâmplă și mi-a dat sfatul necesar, m-a susținut când a simțit că e nevoie. Și în final multe din activitățile mele sunt bazate pe ideile unui adevărat lider cultural al localității – părintele Victor. Iată și azi, 14 ianuarie 2015, după slujba de Sf. Vasile pe stil vechi, părintele Victor a luat o parte din enoriașii prezenți la biserică și a venit la bibliotecă. Nu a venit cu mâna goală – a adus o donație de carte religioasă la bibliotecă: «Viețile Sfinților» în 12 volume (în valoare de 1500 lei MD) . Ceva mai devreme, la Crăciun a donat cărți pentru copii despre Naștera Domnului. Vă dați seama ce promovare a bibliotecii și lecturii a făcut părintele Victor azi? Vă dați seama câtă lume va veni la bibliotecă după această vizită? Vă dați seama că biblioteca va deveni un lăcaș divin datorită literaturii donate și inițiativei părintelui?
Evenimentul de azi, consider că, promite un început de an foarte rodnic. Din nou biblioteca mi s-a părut mică și neîncăpătoare. Părintele Victor a făcut prezentarea volumelor donate, a subliniat importanța lecturii pentru suflet. Am menționat pentru public că compartimentul din CZU: 2 Religie și teologie este totalmente completat anual de către părintele Victor.
De fapt nu este prima vizită și unica donație de carte făcute de părinte la bibliotecă. Cu cinci ani în urmă când am preluat funcția de bibliotecar și fondul de carte nu era la nivel, când eram derutat de situația bibliotecii, statutul profesiei în societate etc… primul care mi-a călcat pragul bibliotecii a fost părintele Victor. Nu a venit nici atunci cu mâna goală: a adus o donașie destul de impunătoare de carte creștinească despre viețile călugărilor, istoria Mitropoliei, Evanghelia, Biblia pentru copii, Biblii pentru maturi, Evanghelii pentru copii, almanahurile mănăstiri basarabene și multe alte cărți. Și, desigur, nu a lipsit atunci și cuvintele încurajatoare și binecuvântarea, care m-au făcut să merg înainte. O mare parte din succesele mele le datorez puterii lui de convingere și sufletului curat. În colaborare cu biserica am ajuns la cea de a V-a ediție a concursului desfășurat în bibliotecă «Sărbătorile pascale în suflet de copil».
Biblioteca nu este unica instituție de care părintele Victor este legat sufletește și contribuie la dezvoltarea ei. De când este paroh la biserica din sat (paremi-se că sunt vreo 10 ani) s-a ocupat serios de localul bisericii: reparație capitală, schimbarea porților, săparea unei fântâni în ograda bisericii sunt unele din puținele acțiuni de care s-a ocupat părintele. La fel s-a zbătut pentru un gard nou la cimitirul vechi al satului (cu susținera Primăriei), construcția unei storojci în cimitirul nou. Și ultimul proiect al său de suflet este deschiderea unui muzeu al localității (lucrările sunt aproape finisate).
Pot spune că este un adevărat lider cultural al comunității. Din inițiativa lui a luat naștere Festivalul «Scrânciobul Pascal» – sărbătoare foarte reușită la Izbiște. Din inițiativa lui au fost hrăniți luni în șir cu un prânz decent, cald, bătrânii singuratici din localitate, din inițiativa lui a fost făcută milostenie cu deținuții din penitenciarul de la Brănești, din inițiativa lui a fost făcută milostenie cu bătrânii dintr-un azil din Chișinău, din inițiativa lui toți copiii primesc cadouri în cadrul slujbei divine de la Nașterea Domnului, de Crăciun. A pus umărul, și la propriu și la figurat, atunci când s-au renovat izvoarele din localitate. Sprijină și promovează direct corul de maturi din biserică și desigur «îngerașii» noștri – copiii din corul «Îngerașii». Este prezent la toate activitățile fie culturale, fie de dezvoltare a localității.
Cred că părintele Victor Gangan demult este neoficial deținătorul titlului de Cetățean de Onoare a acestui sat. Mulți ani părintelui Victor Gangan și sper în continuare la o colaborare cât mai strânsă, și ce este mai important – atunci când vom lăsa mâinile în jos, atunci când vom cădea într-un genunchi… sfatul și umărul Sfinției Voastre să fie în preajmă.
Și am fermă convingere în succesul colaborării bibliotecii și bisericii: două instituții ce stau la baza culturii, credinței și sănătății spirituale a acestui popor. Două Ultime Redute!!!
Alexandru Rusu , director Biblioteca Publică Izbişte
Este un exemplu demn de urmat pentru bibliotecile publice din tara. Un parteneriat cu adevarat valoros. Numai prin credinta,limba, traditii si obiceiuri putem dainui ca neam.
Realizari frumoase in continuare.