În Duminica a 3-a după Sfintele Paşti, numită şi Duminica Mironosiţelor, prăznuim pomenirea femeilor purtătoare de mir sau de aromate, care s-au dus, la revărsatul zorilor, să ungă trupul Domnului Iisus Cel răstignit şi pus în mormânt, dar care pe neaşteptate au devenit mărturisitoare ale Învierii Sale.

     Până la venirea lui Hristos, rolul femeii în societate era subminat de rolul bărbatului. Dar odată cu venirea Mântuitorului, totul a căpătat un echilibru: ele fiind slujitoare ale Domnului împreună cu cei 12 apostoli.
Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu menţionează trei dintre aceste femei: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea (Marcu 16, 1), iar în Evanghelia de la Sfântul Luca este pomenită Ioana (Luca 24, 10). Femeile mironosiţe sunt vestitoare ale Învierii Domnului către ucenicii Domnului. Curajul femeilor mironosiţe de-a mărturisi adevărul Învierii lui Hristos arată deopotrivă cuget statornic, inimă milostivă şi dragoste sfântă biruitoare asupra oricărei temeri. Femeile mironosiţe erau pline de evlavie, pregătind miresme pentru a-şi arăta cinstirea lor faţă de Domnul Iisus Hristos.
Femeile mironosiţe reprezintă modele de credinţă jertfelnică, de mărturisire curajoasă şi de cinstire statornică a lui Hristos. Ele au fost acelea care au urmat pe Hristos până la Cruce. Apostolii, fiind bărbați, s-au speriat și s-au lepădat de El atunci când au fost întrebați, dacă nu cumva sunt cu El. Toți au spus că nu se vor lepăda, dar au fugit atunci când a venit ispita. Și numai femeile mironosițe, împreună cu Maica Domnului au mers până la Cruce cu Hristos.Prin exemplul lor, ele au încurajat de-a lungul timpului pe mamele creştine şi pe femeile evlavioase să fie tari în credinţă şi să-şi închine viaţa lui Hristos Cel răstignit şi înviat, atât în Familie, cât şi în Biserică.
Cu prilejul Duminicii Mironosiţelor, parohul bisericii «Sf. M. Mc. Dumitru» – părintele Victor, a adresat felicitări, mulţumiri şi binecuvântări tuturor femeilor care cultivă şi mărturisesc credinţa în Hristos Cel răstignit şi înviat, în viaţa Bisericii, a Familiei şi a Societăţii, dorindu-le sănătate şi mântuire, pace şi bucurie întru mulţi şi binecuvântaţi ani!

     Încă o tradiție înrădăcinată la Izbiște este cinstirea Pomului Roadelor Rugăciunilor Noastre sau Pomul Vieții, care simbolizează viața noastră trăită în credință. La fel ca acest pom împodobit, trebuie să fie și omul – plin de fapte bune, milostenie făcute din credință și dargoste pentru cel apropiat, ca fiecare să găsească sprijin la fel cum găsim umbra sub un pom, și să fim rodnici la fel cum este un pom roditor. Așa trebuie să fim și numai prin rugăciune noi vom deveni pomi roditori în fața lui Dumnezeu.

Alexandru Rusu , director Biblioteca Publică Izbiște