Arhiva pentru rubrica ‘Uncategorized’

Старинное молдавское село Охринча (иногда в документах именуемое так же Хоринча, Огринча) имело на своем долгом веку не одну церковь. Те сведения, которые зафиксированы в официальных церковных документах XIX столетия, отнюдь не являются исчерпывающими данными о церковных постройках в селе. Что происходило в давние времена – нам мало известно, поскольку о том мы можем судить лишь по частично сохранившимся письменным источникам.

     Так, например, в двух господарских грамотах за 1763 год упоминается священник села Охринча Енакий, у которого возникли спорные имущественные отношения (из за става) с резешами того же села.

     Что можно считать косвенным свидетельством того, что уже в 1763 году в селе Охринча существовала церковь, где служил оный священник. /Достаточно правомерно такое логическое предположение: ведь, если в селе был священник, значит, была и церковь.

     В одной из работ известного дореволюционного ученного архивиста и краеведа Халиппы И.Н., который пользовался недошедшими до нас церковными документами начала XIX века, содержатся следующие лаконичные сведения о церкви:

«с. Охринча – Сошествия Св. Духа – деревянная, посредственная; не достаточна ризами, иконами и книгами – 1805».

     Начиная с середины XIX века, в официальных церковных документах за разные годы фигурируют две даты постройки в селе деревянной церкви: «Церковь Св. Троицы построена в 1804 году тщанием помещика села Иоанна Кодрянула»; «Свято-Троицкая церковь построена в 1824 году тщанием помещика Кодряна».

     Заметим, что и в том, и в другом случае указывается один ктитор – Иоанн Кодрянул (Кодрян).

     Действительно, как следует из господарских грамот, в конце XVIII века частью вотчины Охринчи владел Ионица Кодрянул. Но к 1824 году, ни он, ни его сын Григорий уже не являлись владельцами вотчины, поскольку, примерно, с 1810-х годов владельцем вотчины Охринча был спатарь Панаит Казимир, а затем его родственник Георгий Казимир.

     К тому же, если сопоставить вышеприведенные сведения Халиппы со сведениями церковных документов середины XIX века, то можно отметить два важных отличия. Так, если у Халиппы церковь просто деревянная, то впоследствии, абсолютно во всех документах подчеркивается, что церковь «…зданием деревянная, на каменном фундаменте…»; а также, что церковь во имя Сошествия Св. Духа стала Свято-Троицкой.

     Этому могут быть два объяснения: либо в 1824 году в селе была построена на том же месте новая церковь; либо старая деревянная, постройки 1805 (или 1804) года, церковь Сошествия Св. Духа претерпела капитальный ремонт с укреплением конструктивной основы постройки (подведение каменного фундамента) и затем, по неизвестной нам причине, была переосвящена в храм Св. Троицы. Как бы то ни было, но к концу XIX века в церковных документах окончательно утвердилась одна датировка постройки церкви – 1824 год. А к ней уже был приписан ктитор предшествующей Святодуховской церкви, построенной в 1805 (или 1804) году. Что как раз и может говорить о своеобразной преемственности построек, то есть о том, что более ранняя церковь была скорее всего капитально перестроена и расширена, вероятно, со смещением места святого престола (по этой причине, возможно, храм и был переосвящен).

    В 1837 году на средства тогдашнего помещика села Охринча, титулярного советника Георгия Казимира в Свято-Троицкой церкви был установлен новый иконостас, о чем свидетельствуют историко-архивные документы (прошение помещика, резолюция Архиепископа Димитрия и рапорт Благочинного Оргеевского уезда о совершении освящения иконостаса 12 декабря 1837 года).

    В 1855 году, на средства наследников помещика Иоанна Георгиевича Андрианова, был произведен капитальный ремонт Троицкой церкви – укрепление здания с помощью своеобразных каменных подпорок – трех контрфорсов («…а перецилор с-ау фэкут трей проптиторий де петре…»), что позволило зданию простоять еще много десятилетий. Тогда же, церковь и колокольня были перекрыты новой шиндрелью (деревянный материал типа гонта).

    В 1880-х годах на средства местного помещика Константина Андрианова была произведена замена деревянного покрытия церкви на металлическое (оцинкованная жесть).

    К 1916 году церковь дошла не в лучшем техническом состоянии: «Церковь построена в 1824 году тщанием помещика Кодряна, месяц и день ея освящения не известны. Зданием деревянная, на каменном фундаменте, с отдельною колокольнею на четырех столбах; ветхая, дала сквозные трещины и немного наклонилась в сторону, покрыта железом. Ветхость ея не может быть устранена и к постройке новой церкви никаких мер не принимается. Ограда каменная, прочная; сторожки нет. Престол в ней один во имя Св. Троицы и престольный праздник совершается раз в год.

    Причта при сей церкви, как приписной, не полагается, ею заведуют причт церкви с. Круглик. Богослужение совершается поочередно: в главной и в приписной.»

    Однако, в 1924 году не было отмечено какого-то кардинального ухудшения состояния постройки: «Ohrincea, jud. Orhei – Biserica Sf. Treime zidită la anul 1824. În catagrafia bisericilor de la 1812-13 biserica se pomeneşte ca zidită la 1805». «Biserica are forma carabiei dreptunghiulare, şi este construită din nuele şi stuf, lipite cu lut şi acoperite pe dinafară cu scândure. Pereţii sunt susținuți de trei contraforturi de piatră. Ferestrele mici, aşezate sus, ca la bisericile vechi moldoveneşti, aruncă puțină lumină înlăuntru. Biserică a fost renovată cu mai multe icoane vechi cu inscripţii moldoveneşti.»

    Троицкая церковь в селе Охринча Криулянского района была закрыта для богослужений в 1957 году; после закрытия здание несколько лет пустовало и предназначалось под колхозный склад, что, безусловно, катастрофически сказалось на состоянии церкви.

    В 90-ые годы прихожане решили полностью разобрать храм и на его месте построить новую, каменную церковь, которая была освящена в 1995 митрополитом Владимиром.

 

Приходские священники Свято-Троицкой церкви с. Охринча

 

    До 1873 года в селе Охринча существовал приход, как отдельная церковная административно-территориальная единица и, соответственно, при Троицкой церкви состоял причт из священника, дьячка и пономаря.

      В 1873 году, при перераспределении приходов в Кишиневской и Хотинской епархии, приход в с. Охринча был упразднен, а Троицкая церковь приписана к приходу соседнего села Круглик. Упразднение прихода, вероятно, произошло по причине малочисленности православного населения в селе Охринча и укрупнения прихода. В то время село Охринча состояло из 28 дворов, на которых проживали 219 человек: 112 мужчин и 107 женщин. Для сравнения – в селе Круглик тогда проживало 475 человек. С тех пор, православное население Охринчи окормляли священники Архангело – Михайловской церкви села Круглик.

     Лишь на короткий период, в 1942-1944 годах, приход в селе был восстановлен и при Троицкой церкви состоял священник с псаломщиком, которые в 1944 году эвакуировались в Румынию.

    Документы Экзаршеской Духовной Дикастерии и Кишиневской Духовной Консистории позволяют составить перечень священников (в хронологическом порядке), служивших в церкви села Охринча с 1812 по 1873 годы. Эти документально-достоверные сведения и легли в основу нижеследующего раздела справки.

    1810-1820гг.    –    о. Григорий  Самборский. О нем почти ничего неизвестно, кроме того, что он был дворянскогопроисхождения. Отец Григорий был крутого нрава и скор на расправу – чуть что, сам наказывал провинившихся, о чем свидетельствует жалоба дьячка Латоцкого, которого отец Григорий самолично побил за появление в церкви в нетрезвом виде. Такие же жалобы поступали и от сельчан, наказанных подобным же образом. Однако, при расследовании этих проступков, Духовная Дикастерия не усматривала в действиях отца Григория особой вины, к тому же жалобщики вскоре мирились со священником. Только благодаря таким сохранившимся документам и представилась возможность установить имя самого раннего (по времени) священника Троицкой церкви.

    С 1829г.- о. Стефан  Бутук. Род. в 1801г., сын священнический, в Семинарии не обучался;18 мая 1829г. рукоположен во священника к церкви с. Охринча, Оргеевского уезда10 сентября 1836г. назначен ЧастнымБлагочинным Оргеевского уезда.

    С 1848г.- о. Иоанн ( Иеремиевич ) Болдишор. Род. в 1817г., сын пономарский, в Семинарии не обучался; 5 марта 1838г. по указу Кишиневской Духовной Консистории определен дьячком к церкви с. Перены, Оргеевского уезда 2 августа 1845г. рукоположен во диакона к церкви с. Машкоуцы, Оргеевского уезда 22 августа 1848г. рукоположен во священника к церкви с. Охринча, Оргеевского уезда. 13 сентября 1861г. по указу Кишиневской Духовной Консистории за пьянство отрешен от места с запрещением Священнослужени и ношения рясы и послан на эпитимию в Сахарнянский монастырь.

    С 1866г.- о. Григорий ( Георгиевич ) Яков. Род. в 1807г., священнический сын, в Семинарии не обучался; 13 января 1831г. указом Кишиневской  Духовной Консистории определен дьячком к церкви с. Ваду-луй-Водэ, Кишиневского уезда 26 февраля 1836г. переведен дьячком к церкви  с. Оницканы, Оргеевского уезда 30 марта 1840г. рукоположен во священника к с. Оницканы, Оргеевского уезда в 1866г. переведен священником к церкви с. Охринча, Оргеевского уезда. Будучи в весьма преклонном возрасте, о. Григорий и завершил свое служение Церкви в Троицком храме, а псаломщик Михаил Кроишторян был переведен в 1873 году к Архангело – Михайловской церкви с. Круглик, где состоял вплоть до 1917 года.

    1942 – 1944гг  –  о. Иоанн  Сажин. Прослужил в Троицкой церкви около 2-х лет и  в 1944г. эвакуировался в Румынию.

    1991 – 2006 гг – о. Иоанн Шептелич, который с прихожанами построил новую, каменную церковь.

    С 2006 г. и по сей день настоятелем является прот. Дмитрий Марандюк.

Biserica „Sf. Spiridon” din s. Micleşti, din punct de vedere arhitectural, este un monument care se înscrie în categoria locaşurilor de cult ortodox construite în aşa numitul stil moldovenesc autohton. Exemple de astfel de biserici sunt foarte rare. Deşi construite din piatră, ele imitau pe cele din lemn, care către sfârşitul sec. al XVIII-lea – începutul sec. al XIX-lea au început să fie treptat înlocuite.

    Biserica din Micleşti a fost construită în 1802 din banii boierului Manolache Donici şi a fost târnosită cu hramul în cinstea „Sf. Ier. Spiridon al Trimitundiei, făcătorul de minuni”. Clopotniţa din lemn era la început separată de locaşul de cult. În perioada anilor 1870-1880 ea fost adăugată în partea superioară, deasupra pronaosului, dar tot din lemn. Biserica avea plan triconc, fără turlă, cu boltă semicirculară, era acoperită cu şindrilă.

    În unele documente bisericeşti de arhivă din a doua jumătate a sec. al XIX-lea, cât şi din unele lucrări publicate în prima jumătate a sec. al XX-lea în calitate de ctitor al bisericii din Micleşti sunt indicaţi mai mulţi membrii ai familiei Donici: fie Iordache, fie Manuil Iordachevici, fie Ştefan Manuilovici. După toată probabilitatea, toţi aceştia sunt consideraţi ctitori, fiindcă fiecare în parte, la vremea sa (ei au fost unul după altul proprietari ai otcinei satului Micleşti), au ajutat locaşul de cult, fie pentru reparaţie şi înnoire, fie pentru procurarea unor obiecte de cult (mobilier, icoane, vase sfinte etc). De aceea, a şi apărut o anumită confuzie privind întrebarea care este ctitorul propriu zis, din a cărui bani a fost construită biserica. Ctitor a fost boierul Manuil Donici, care la sfârşitul sec. al XVIII-lea – începutul sec. al XIX-lea a fost serdar al ţinutului Orhei, iar nu fiul său Iordache, aşa cum este indicat în unele documente, căci acesta în 1802 era încă minor (avea 16 ani), nu mai vorbim de nepotul Manuil şi strănepotul Ştefan, care în nici un caz nu puteau fi ctitori-întemeietori.

    În 1901, la cererea Consistoriului duhovnicesc din Chişinău, preotul paroh Constantin Vasilev a dat următoarea informaţie: „Biserica a fost construită în 1802 prin străduinţa şi din banii lui Ştefan Manuilovici Donici şi târnosită de către mitropolitul şi exarhul Gavriil (luna şi data târnosirii nu sunt cunoscute). Biserica are un singur prestol în cinstea Sf. Ier. Spiridon al Trimitundiei, făcătorul de minuni. Hramul bisericii este în ziua de 12 decembrie. În curtea bisericii sunt patru monumente funerare: primul din piatră – 1828; al doilea din marmoră – 1884; al treilea din granit – 1885 şi al patrulea din marmoră – 1894”.

    Informaţia că biserica din Micleşti a fost târnosită de mitropolitul Gavriil nu o mai găsim în alte documente. După toată probabilitatea ea este eronată, căci apare întrebarea, cum a putut Gavriil Băbulescu-Bodoni, care la acea vreme era mitropolit al Kievului (29 septembrie 1799 – 21 august 1803), să târnosească în 1802 biserica din Micleşti, care la rândul ei jurisdicţional făcea parte din Mitropolia Moldovei şi se afla în alt stat. De asemenea, ştim că în 1802 mitropolitul Gavriil încă nu avea titlul de Exarh. Cel mai posibil este că preotul Constantin Vasilev a preluat informaţia dine spusele oamenilor din sat care îşi aminteau că biserica a fost sfinţită de mitropolitul Gavriil. Putem presupune că la început, în 1802, biserica din Micleşti a fost târnosită, dar fără participarea vreunui arhiereu, iar mai târziu, în perioada 1813-1821 mitropolitul Gavriil a făcut o vizită la Micleşti şi a săvârşit o slujbă, care prin solemnitatea sa atât de mult i-a impresionat pe credincioşi (chiar şi astăzi o slujbă săvârşită de arhiereu este considerat un mare eveniment petrecut într-o anumită localitate) încât ei au conceput-o ca pe o sfinţire a bisericii şi aşa şi a rămas în tradiţia orală locală.

    Din datele de arhivă avem informaţii preţioase despre preoţii care au slujit la Micleşti. În perioada 1806-1861 a slujit preotul Mihail Homiţchii, născut în 1781, fiu de preot, la Seminar nu a învăţat. La 30 septembrie 1806 a fost hirotonit preot de către mitropolitul Veniamin al Moldovei şi numit la Micleşti, unde a slujit până în iulie 1861, când din cauza vârstei înaintate (80 de ani) a fost pensionat.

     În perioada 1868-1871 a slujit preotul Afanasie Lozanov, transferat din satul Malcoci.

     În 1871 este numit preotul Gheorghe Rejepa, născut în 1831, în s. Coşniţa, plasa Tiraspol, gubernia Herson, fiu de pălămar, la Seminar nu a învăţat. La 25 decembrie 1848 a fost angajat de către Consistoriul duhovnicesc din Herson, la 11 mai 1850 devine angajat al Consistoriului duhovnicesc din Chişinău. La 29 mai 1860 a fost hirotonit diacon pe seama bisericii din Mereni, plasa Chişinău, la 20 ianuarie 1862 a fost hirotonit preot pe seama bisericii din Gordineşti, plasa Hotin, la 11 martie 1871 a fost transferat la Micleşti. În timpul părintelui Gheorghe a fost construită clopotniţa din lemn deasupra pronaosului şi s-a efectuat o reparaţie capitală în 1890-1891.

      În 1899 la biserica din Micleşti a fost numit preotul Constantin Vasilev, născut la 14 martie 1866 în Cobusca Nouă, plasa Bender, fiu de dascăl. A învăţat la Seminarul teologic din Chişinău. În perioada 10 august 1888 – 27 mai 1889 a fost dascăl în biserica „Înălţarea Domnului” din Chişinău. La 20 iulie 1889 a fost hirotonit diacon, iar la 1 august 1889 a fost hirotonit preot pe seama bisericii din Calfa, plasa Bender. La 25 noiembrie 1899 a fost transferat la Micleşti.

      În 1905 a fost numit preotul Alexandru Uzunov, născut în 1846, hirotonit în 1868, transferat de la biserica din Ciutuleşti.

     În perioada 1912-1960 a slujit preotul Nicolai Mani, născut la 23 septembrie 1875 în Receşti, plasa Soroca, fiu de dascăl. Din 1887 a învăţat la Şcoala duhovnicească din Edineţ, plasa Bălţi, în 1893-1900 a învăţat la Seminarul teologic din Chişinău. La 15 octombrie 1900 a fost hirotonit diacon, la 17 octombrie a fost hirotonit preot pe seama bisericii din Musait, plasa Ismail. În 1902 a fost transferat la biserica din Japca, plasa Soroca, la 27 octombrie 1912 a fost transferat la Micleşti. După pensionarea părintelui Nicolai Mani, parohia a rămas fără titular. Pentru oficierea Sf. Taine şi a ierurgiilor era adus un preot din satele vecine. Odată cu închiderea bisericii au fost distruse icoanele şi obiectele de cult, şi biserica a fost transformată în depozit de cereale a colhozului. Cu riscuri şi sacrificii, creştinii din sat au reuşit să ascundă două icoane mari.

    Situaţia s-a schimbat spre bine odată cu anul 1989. A fost creat un comitet, care au strâns donaţii după posibilităţile fiecăruia şi după trei ani de muncă asiduă biserica cu hramul „Sf. Ierarh Spiridon” a fost renovată şi readusă la o stare bună pentru funcţionare.

Primul serviciu divin a fost oficiat de blagocinul prot. Vitalie Roşca împreună cu un sobor de preoţi.

    Mai apoi,la 3.02.1992, paroh al bisericii „Sf. Ierarh Spiridon” a fost numit preotul Ioan Gangan, absolvent al Seminarului teologic din Chişinău cu sediul la mănăstirea Noul-Neamţ.Au apărut în biserică, ca prin minune, şi cele două icoane vechi, care au fost salvate, una din ele fiind chipul „Maicii Domnului de la Hârbovăţ, făcătoare de minuni”.

     În vara anului 2006 s-a hotărât să se schimbe acoperişul bisericii şi să se construiască o clopotniţă nouă, unită cu biserica. Preotul paroh împreună cu un consilier au mers, casă la casă şi au adunat banii necesari. În toamna anului 2006 s-a început construirea clopotniţei unite cu biserica şi schimbarea acoperişului bisericii. După o muncă asiduă acoperişul bisericii a fost terminat în luna lui noiembrie 2006, însă clopotniţa a fost acoperită şi tencuită în vara lunii august 2007.

     

Prima biserică din localitatea Maşcăuţi (ocolul Reutului de Jos), despre care avem mărturii istorice, datează din 1771. Se ştie că avea hramul “Sf. Arhangheli”, era din lemn, în interior decorată cu icoane.

     Datele despre prima biserică din piatră sunt puţin contradictorii. În unele surse bibliografice se menţionează că datează din 1814, în altele că din 1815: “Maşcăuţi, biserica cu hramul Sf. Mihail, zidită la 1815, din piatră, de proprietarul Cozma Panait”.

    Cercetarea documentelor de arhivă a făcut lumină în această problemă într-un mod cu totul deosebit. Aflăm în unul din documente că iniţiatorul şi organizatorul construirii noii biserici din piatră în satul Maşcăuţi a fost comisul Alexandru Panait, care la 24 martie 1815 a depus la Dicasteria Exarhală din Chişinău un demers în care aducea la cunoştinţă: “biserica Sf. Arhangheli din satul Maşcăuţi care îmi aparţine, este într-o stare dezastruoasă, de aceea vrem să construim una nouă din piatră pe locul celei vechi, cu acelaşi hram, o bună parte din materialul necesar (piatră, lemn etc) este deja pregătit…”.

    Demersul a fost aprobat, mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni scriind: “Binecuvântăm. Să fie construită după proiectul care va fi dat de Mitropolie”.

La rândul ei Dicasteria a însărcinat pe protopopul ţinutului Orhei, care slujea în satul Piatra, preotul Grigoraş  să meargă şi să sfinţească locul pentru construirea noii biserici. Sfinţirea şi punerea pietrei de temelie a avut loc la 26 mai 1815 în ziua Înălţării.

    La începutul lunii noiembrie 1819 la Dicasterie a fost depus un demers din partea proprietarului moşiei Maşcăuţi, boierul Feodor Midiula în care acesta cerea permisiune pentru sfinţirea nou-construitei biserici.

    La 7 noiembrie 1819 mitropolitul Gavriil a dat următoarele indicaţii: “Să fie dat un Antimis pe care protoiereul Stavrachie Costin să sfinţească biserica cu hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil, care se sărbătoresc la 8 noiembrie”. Sfinţirea a avut loc la 9 noiembrie 1819, care a căzut în zi de duminică.

    Biserica “Sf. Arhangheli” din Maşcăuţi este una din primele biserici de piatră din Basarabia care a fost construită după un proiect special elaborat. Arhitectura locaşului se încadrează în stilul neoclasicist rus, care a început să fie preferat de noile autorităţi ale teritoriului dintre Prut şi Nistru, şi care era carcteristic arhitecturii bisericeşti din întregul Imperiu ţarist.

    Informaţiile descoperite în fondurile de arhivă conturează un tablou sumar al istoriei bisericii din Maşcăuţi din secolul al XIX-lea – începutul secolului XX. Astfel, se ştie că pe teritoriul bisericii în 1869 a fost îngropat boierul Ioan Sârbu, proprietatul moşiei Maşcăuţi. În 1880 boierul Gheorghie Sârbu a dat bisericii în folosinţă pe termen nelimitat 66 de desiatine de pământ arabil. Planul amplasării lotului şi documentele donaţiei se păstrează în Arhiva Naţională a Republicii Moldova.

    În 1884 biserica a ars, după care a fost restaurată capital.

    În 1819 la nou-construita biserică de piatră slujeau trei preoţi: pr. Gavriil Friţâman în vârstă de 59 de ani, pr. Vasilie Radovici de 53 de ani şi pr. Ioan Florea de 44 de ani. În 1820 dascălul bisericii din Maşcăuţi a fost hirotonit în treapta de diacon pentru aceeaşi biserică.

Din 1842 preot era Ilie Cozac, născut în 1811, cu studii la Seminarul teologic din Chişinău (1839), căsătorit cu fiica preotului Ioan Florea, în 1842 hirotonit în treapta de preot de arhiepiscopul Dimitrie Sulima. În 1851 a fost numit al doilea preot – Eufimie Cotaneţchi. În 1871 a rămas iarăşi un singur preot – părintele Ilie.

     Din 1876 preot era Grigorie Plămădeală, născut la 2 februarie 1855 în s. Puhăceni, plasa Bender, fiu de preot. În 1876 a absolvit Seminarul teologic din Chişinău cu distincţie înaltă. S-a căsătorit cu fiica preotului Ilie Cozac, a fost hirotonit de arhiepiscopul Pavel Lebedev. A fost secretar al protopopiei din 1878. Între anii 1907 şi 1911 a fost hirotisit protoiereu. Părintele Grigorie a avut şase fiice, patru dintre care au fost preotese (Ludmila a fost căsătorită cu Dimitrie Populescu, preot în Hârtopul Mic; Ana cu Serghei Galuşca, preot în Noua Ţaricinca; Lidia cu Gheorghe Carauş, preot în Coşerniţa; Iulia cu Alexandru Dolişcianschi, preot în Parcovo), una din fiice a absolvit Universitatea, iar cea mai mică a fost soră de caritate în spitalul militar din Chişinău.

    Din 1915 preot era Serghei Galuşco, născut la 14 ianuarie 1875, a absolvit Seminarul teologic din Chişinău (1896), în 1897 a fost numit paroh al bisericii din Ţânţăreni, plasa Orhei, la 1 februarie 1901 a fost transferat la Noua Ţaricianca, plasa Acherman, unde a fost şi director al şcolii parohiale, predând concomitent Religia. La 8 mai 1915 a fost transferat la Maşcăuţi, în parohia socrului care a decedat. Din datele disponibile ştim că părintele Serghei slujea la Maşcăuţi în 1930.

    În perioada interbelică sau cea postbelică, date precise deocamdată nu sunt, hramul bisericii din Maşcăuţi a fost schimbat, fiind în prezent “Acoperemântul Maicii Domnului”.

    După 1944 la biserica din Maşcăuţi au slujit preoţii: Petru Iurco, Grigore Iaţco (1964-1976), Alexandru Rotaru (1976-1990†) și Mihail Gondiu (1990-1997).

    În prezent paroh este prot. Grigore Rotaru, din 2012 în funcția de cleric a fost numit părintele Andrei Micu.

Din unele surse oficiale bisericeşti publicate în anii 1930, aflăm că biserica din piatră cu hramul “Acoperământul Maicii Domnului” din satul Mălăieştii, volostea Budeşti, plasa Lăpuşna a fost construită în 1924: “Malaeşti (comuna Budeşti), biserică cu hramul Acoperemintul Maicii Domnului, zidită la 1924, din piatră, sat alăturat Bălăbăneşti”.

    În unele documente de arhivă, şi anume în lista de inventariere din 1942-1943  este o altă dată a construcţiei bisericii – 1922: “Biserică Acoperimântul M. Domnului – Una biserică construită din piatră în 1922, acoperită cu tablă de fier zincat”. Din aceeaşi sursă aflăm cînd a fost confecţionat şi instalat iconostasul: “Una catapetiazmă de stejar nou construit în anul 1938-1939”.

    Incoincidenţa de date privitoare la anul când a fost construită biserica din Mălăieşti poate fi explicată probabil prin faptul că în 1922 clădirea era înălţată, dar lucrările de finisare şi de amenajare au mai durat pînă în 1924, când biserica a fost târnosită şi a început să funcţioneze. De aceea au şi apărut în diverse surse, date diferte, dar apropiate – 1922 şi 1924 – despre timpul exact când a fost construită biserica, dar care după părerea noastră expusă mai sus nu se contrazic.

    Ţinând cont de faptul că parohia a fost constituită nu mai de vreme de 1923 (atunci a fost numit un preot paroh şi celelalte persoane necesare pentru buna funcţionare: epitrop, dascăl, pălămar), cu certitudine putem spune că lucrurile au stat anume aşa.

    Clădirea bisericii este o construcţie nu prea înaltă, în plan dreptunghiular, înălţată din cotileţ. Monotonia faţadei este perturbată doar de puţinele ferestre executate cu arc roman. Nu iese în evidenţă nici măcar absida altarului (altarul este integrat în planul dreptunghiular fără a se evidenţia cumva, fapt total necaracteristic pentru un locaş de cult ortodox).

    Clopotniţa este înălţată deasupra pridvorului cu un acoperiş foarte simplu în patru scurgeri. În partea centrală, deasupra naosului se înalţă o mică turlă, care are doar un rol decorativ.

    În partea de sud a construcţiei avem o anexă construită după toată probabilitatea mai târziu, care serveşte în calitate de pălămarcă.

    Nu se poate spune că din punct de vedere estetic arhitectura clădirii bisericii ar produce careva impresii artistice deosebite, dar în acelaşi timp trebuie menţionat faptul, că biserica “Acoperământul Maicii Domnului” este foarte îngrijită. Rămâne doar să constatăm cu regret că biserici mult mai importante ca monumente de arhitectură nu au parte de o aşa îngrijire cum o are clădirea bisericii “Acoperămîntul Maicii Domnului” din satul Mălăieştii-Vechi.

    Primul preot al bisericii “Acoperământul Maicii Domnului”, care a slujit în ea  toată perioada interbelică a fost părintele Vasile Trofimov. S-a născut la 6 august 1891, a absolvit cinci clase a Seminarului teologic din Chişinău, a fost hirotonit în treapta de preot în 1921 pe seama parohiei Valea-Trăisteni. În 1923 a fost transferat la biserica “Acoperământul Maicii Domnului” din satul Mălăieştii Vechi.

     Din perioada de după 1944 avem puţine date. Ştim că a slujit preotul Vitalie Verdeş. S-a născut în 1904 în satul Pohrebea, r. Dubăsari, a absolvit două clase a Seminarului teologic din Chişinău. A fost cîntăreţ (dascăl) la biserica din Grigoriopol. La 10 ianuarie 1947 a fost hirotonit în treapta de preot pe seama parohiei Mălăieşti. În vara aceluiaşi an a fost transferat la Dubăsarii Vechi cu obligaţiunea de a deservi satele Corjova şi Mălăieşti.

    Nu se cunoaşte data închiderii bisericii, dar din spusele bătrânilor biserica a fost parţial demolată cu buldozerul în anii 1950. Piatra bisericii a fost utilizată la diferite construcţii ale colhozului local.

    Abia în anii 1990, când în funcţia de paroh a fost numit preotul Andrei Prodan, biserica a fost ridicată din ruini şi finisată în 1992. Părintele Andrei a slujit la Mălăieşti pînă în 1998. În perioada 1998-2006 parohia a fost păstorită de preotul Teodor Codiţă. În perioada 2006-2007 a slujit preotul Valentin Rodideal, iar din 2007 până în prezent paroh este preotul Veaceslav Ceban.

Istoria bisericii din Drăsliceni este legată de cea din Logăneşti. Cu aproximativ două sute de ani în urmă, în prima decadă a secolului al XIX-lea localitatea Drăslicenii era o mică otcină de răzeşi, formată doar din cinci gospodării şi care nu avea biserică. În acea vreme, însă, localitatea Logăneşti era formată din 53 de gospodării, avea o biserică din lemn în care slujeau doi preoţi, un cântăreţ (dascăl) şi doi pălămari. Hramul bisericii era în cinstea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, construită încă în secolul al XVIII-lea. Către 1840 era deja într-o stare avariată.

    Pentru o mai bună ilustrare a situaţiei de atunci dăm în continuare citate din documentele de arhivă şi din anumite materiale publicate:

– „Biserica cu hramul în cinstea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil din satul Logăneşti a fost construită în 1845 din contribuţia boierului Fiodor Ivanovici Nedoba şi reconstruită în 1891 din jertfa enoriaşilor. Locaşul este din piatră, cu cloponiţă. În Drăsliceni biserica cu hramul în cinstea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruinţă este aproape finisată, locaş nou din piatră, administrativ ataşat bisericii din Logăneşti. Prea Sfinţitul Iacob, episcop de Chişinău şi Hotin a vizitat parohia în 1898” – /30 aprilie 1919/.

– «Logăneşti cu biserica Sf. Arhanghel Mihail, zidită în anul 1845; sat alăturat Drăsliceni cu biserica Sf. Gheorghe, zidită la 1912, din piatră.» – /1922 an/.

–  «Logăneşti, biserica cu hramul Sf. Arhanghel Mihail, zidită la 1845; din piatră de proprietarul general Teodor Nedov; sat alăturat Drăsliceni cu biserica Acoperemintul Maicii Domnului, zidită la 1922, din piatră.» – /1930 şi 1933 ani/.

    Citind informaţiile de mai sus observăm anumite inexactităţi. Astfel, ctitorul bisericii din Logăneşti în publicaţiile româneşti din anii 1930 este indicat generalul Feodor Nedov, informaţie care trebuie considerată ca eronată, căci conform datelor din arhivă ctitor al bisericii în realitate a fost boierul local – Fiodor Nedoba (1770-1846). Despre el ştim că era originar din Serbia unde a participat la mişcarea de eliberare naţională de sub jugul otoman. Mişcarea a fost susţinută de Imperiul rus, dar nu a dat rezultate la moment, de aceea Fiodor Nedoba s-a refugiat la ruşi. A ocupat mai multe posturi înalte în sistemul judiciar din gubernia Basarabia, membru al Judecătoriei Supreme din Basarabia, preşedinte al judecătoriei civile. Rangul obţinut poate fi echivalat cu cel de general-maior.

     O altă problemă complicată este legată de data corectă a finisării construcţiei bisericii din Drăsliceni, căci după unele date (din 1922) ea a fost construită în 1912 cu hramul “Sfântul Gheorghe”, iar după alte date mai târzii din anii 1930 – biserica a fost construită în 1922 şi târnosită cu hramul în cinstea “Acoperământului Maicii Domnului”.

Datele de arhivă mărturisesc că în primăvara 1919 construcţia bisericii era aproape finisată, dar totuşi mai era puţin de lucru. După toată probabilitatea la început s-a dat binecuvântarea ca hramul să fie în cinstea “Sfântului Gheorghe”, dar mai târziu, construcţia începută în 1912 s-a întins zece ani, până în 1922, deja sub administraţia românească biserica a fost târnosită cu hramul în cinstea “Acoperământului Maicii Domnului”.

    Din alte izvoare arhivistice aflăm că Secţia construcţii a Aparatului administrativ al Guberniei Basarabia la şedinţa din 9 februarie 1912, protocolul nr. 18 a aprobat proiectul bisericii din Drăsliceni. Această informaţie confirmă părerea expusă mai sus, căci ca regulă construcţiile de biserici începeau imediat după aprobarea proiectului.

     Deoarece satul Drăsliceni în decurs de mulţi ani a intrat în componenţa parohiei Logăneşti, cel puţin până în 1940, şi preoţii din Logăneşti au fost deci păstorii drăslicenenilor.

    Primul preot despre care avem informaţii este preotul Ioan Feodorean, născut în 1845, fiu de preot, a absolvit Seminarul Duhovnicesc din Chişinău. La 12 decembrie 1869 a fost hirotonit în treapta de diacon, la 6 august 1870 a fost hirotonit în treapta de preot. A slujit în parohiile din satele: Hansca, Valzareşti, Alcedar, Vînător, Cobîlca. La 7 august 1886 a fost transferat la parohia Logăneşti. În aprilie 1893 a fost transferat în parohia satului Foleşti, plasa Orhei.

    Un alt slujitor despre avem anumite date este preotul Vladimir Caminschii, s-a născut în 1872, din familie de clerici, a absolvit Seminarul Duhovnicesc din Chişinău în 1898. La 23 mai 1899 a fost hirotonit în treapta de diacon, la 23 mai 1899 a fost hirotonit în treapta de preot pe seama parohiei satului Cotiujenii Noi. La 22 septembrie 1908 a fost transferat în parohia satului Goiani, la 12 decembrie 1916 a fost transferat în Logăneşti. Soţia – Alexandra Hristoforovna, au avut zece copii.

    Din perioada interbelică cunoaştem că la biserica din Drăsliceni a slujit preotul Gheorghe Drugut, s-a născut în 1894, la 7 august 1945 a fost numit la Drăsliceni în calitate de cântăreţ (dascăl), la 14 ianuarie 1946 a fost hirotonit în treapta de preot pe seama bisericii din Drăsliceni.

     În anii 1960 la biserica din Drăsliceni a slujit preotul Iacob Zaharia,urmat din anul 1979 de preotul Vitalie Roșca. Din anul 2007 slujește preotul Dumitru Croitoru.

La începutul secolului al XIX-lea, s.Coşerniţa (din Ocolul Nistrului de Jos) constituie o comună din 12 persoane, împreuna cu otcina sa, ce aparţinea cunoscutului moşier basarabean, general în armata rusă, Ilie Catargiu. Acesta mai avea în proprietate satele Teliţa, Bulboaca, Gura-Bâcului, Leontie şi Roşcani, fiind numărul 1 în „Lista boierilor basarabeni autohtoni” alcătuită de Asociaţia basarabeană a boierilor la 15 mai 1818.

    Deoarece în Coşerniţa nu exista un locaş de cult, coşernicenii erau consideraţi că enoriaşi ai parohiei satului vecin Vadul-lui-Vodă.

    La 17 aprilie 1838 locuitorii din Coşerniţa s-au adresat protopopului judeţului Orhei, protoiereului Simeon Baltaga cu rugămintea ca ei să fie scoşi din componenţa parohiei Vadul-lui-Vodă şi să fie trecuţi în componenţa parohiei Oniţcani, motivându-şi cererea prin următoarele argumente: 1. Până în Vadul-lui-Vodă sunt 5 km, pe când până în Oniţcani doar 3 km; 2.Oniţcani la fel ca şi Coşerniţa sunt în judeţul Orhei, pe când Vadul-lui-Vodă este în judeţul Chişinău.

    Protopopul a susţinut această cerere a locuitorilor din Coşerniţa şi i-a inclus în parohia „Sf. Arh. Mihail” din Oniţcani, raportând în acelaşi timp despre cerere şi despre hotărârea luată arhiepiscopului Chişinăului şi Hotinului Dimitrie Sulima. La 2 mai 1838 arhiepiscopul Dimitrie a emis o decizie cu numărul de înregistrare 234 în care se stabilea: „Coşerniţa să fie scoasă din componenţa parohiei bisericii din Vadul-lui-Vodă şi să fie inclusă în componenţa parohiei bisericii din Oniţcani; despre decizia luată să fie informat parohul bisericii din Vadul-lui-Vodă”.

Astfel, din acest moment şi până în 1899, adică timp de 61 de ani coşernicenii au fost enoriaşi ai bisericii din Oniţcani.

    Încă la 16 decembrie 1838 proprietarul localităţii Coşerniţa din 1821, Pantelimon Stepan Lazo, s-a adresat cu o rugăminte arhiepiscopului Chişinăului şi Hotinului Dimitrie Sulima, prin care cerea binecuvântare „pentru construirea în Coşerniţa, din propriile surse financiare, a unei biserici din piatră, fără încălzire, cu hramul în cinstea Sfintei Muceniţe Sofia”. La 11 mai 1842 arhitectul L.K. Zauşkevici, care la acea vreme ocupa funcţia de arhitect-şef al oraşului Chişinău, la cererea Consistoriului a alcătuit chiar un proiect pentru biserica din Coşerniţa, judeţul Orhei care la rândul lui a fost dat proprietarului P.S. Lazo. Cu părere de rău această intenţie bună a lui Lazo n-a fost realizată de el, ci mult mai târziu.

    Biserica actuală din Coşerniţa a fost construită în 1895 din banii moşierului local Nicolai Emanuilovici Popov şi a fost sfinţită la 26 octombrie 1895 cu hramul în cinstea Sfinţilor Chiril şi Metodiu. Ziua hramului se sărbătorea la 11 mai.

    Construcţia bisericii a început în 1893 şi a fost finalizată în 1895. Către sfârşitul construcţiei a fost aprobat şi un proiect aparte privind construirea unui cavou funerar din piatră pe teritoriul bisericii, care a fost îngrădit cu un gard de piatră. De obicei, în cazul când vre-un boier construia din temelie o biserică, se înainta o cerere Consistoriului şi în cele mai multe cazuri se primea aprobarea pentru ca ctitorul şi familia lui să fie înmormântaţi în curtea bisericii, iar în acest scop uneori se construiau (ca în cazul Coşerniţei, a Dubăsarilor Vechi etc.) cavouri funerare special amenajate. Cu părere de rău acest cavou nu s-a păstrat până în zilele noastre, de aceea ne vine greu să vorbim despre el, cu atât mai mult este imposibil a-l descrie din punct de vedere arhitectural. Existenţa lui însă este atestată documental. Astfel în unul din documentele ce se referă la biserica din Coşerniţa citim: „Biserica este din piatră cu o singură cupolă înălţată deasupra naosului, faţada este din piatră deschisă şlefuită, sunt opt ferestre, clopotniţa deasupra pridvorului este înaltă şi ascuţită, curtea este îngrădită cu un gard de piatră. În curtea bisericii este un cavou funerar familial, construit în 1895 cu permisiunea cuvenită din partea Direcţiei eparhiale”.

     În ceea ce priveşte proiectul după care a fost construită biserica, tentant ar fi să credem că s-a realizat după cel din 1938 alcătuit de L.K. Zauşkevici, dar argumente certe în acest sens nu sunt, din contra, arhitectura locaşului ne duce la concluzia că biserica a fost construită după un nou proiect, caracteristic pentru mai multe biserici de la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea.

    Arhitectura actuală a bisericii a suferit anumite schimbări, în special, din cauza că în perioada sovietică a fost parţial distrusă, iar după 1989 reconstrucţia s-a făcut în dependenţă de posibilităţile financiare limitate, astfel încât astăzi partea superioară a locaşului este puţin mai joasă decât a fost iniţial. Acest fapt scade puţin din grandoarea de altă dată a bisericii.

    În baza exemplului Coşerniţei avem astăzi posibilitatea să urmărim procedurile formale care permiteau întemeierea unei noi parohii în Eparhia de Chişinău şi Hotin. Necătând la faptul că deja fusese construit şi sfinţit locaşul de cult din Coşerniţa, aceasta nu a însemnat automat înfiinţarea unei noi parohii de sinestătătoare. Pentru aceasta a fost necesar un demers motivat al ctitorului bisericii moşierul N.E. Popov adresat Direcţiei eparhiale din data de 12 martie1896: „…privind înfiinţarea pe lângă biserica din Coşrniţa construită de Popov, a unei parohii de sinestătătoare cu cler aparte format dintr-un preot şi un cântăreţ (dascăl), pentru ca în Coşerniţa să se săvârşească permanent serviciile divine şi la vreme potrivită, pentru enoriaşi să fie oficiate diferite trebuinţe (Înmormântarea, Botezul, Cununia, Sf. Maslu, Sfinţirea casei etc.), căci clerul din parohia Oniţcani de care ţine şi Coşerniţa nu reuşeşte tot timpul să satisfacă necesităţile religioase ale credincioşilor coşerniceni, din motiv că Oniţcani este un sat mare și cu mulţi locuitori”. Acest demers a fost mult timp discutat în componenţa Consistoriului duhovnicesc din Chişinău, ca apoi arhiepiscopul Iacob să ceară permisiunea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse de la Sankt-Petersburg.

    Prin Decretul din 2 noiembrie 1899 cu numărul 6875 Sfântul Sinod a permis înfiinţarea unei parohii aparte în satul Coşerniţa. Deja la 21 noiembrie 1899 episcopul vicar Arcadie de Akkerman a hirotonit chiar în biserica din Coşerniţa în treapta de preot pe Ioan Caisân (rudă cu ctitorul, preoteasa fiind nepoată după frate a moşierului N. Popov), iar cântăreţ (dascăl) a fost numit Epifan Luscalov.

    Despre preoţii care au slujit în biserica din Coşerniţa avem date mai mult sau mai puţin complete. Astfel, primul, Ioan Caisân s-a născut la 12 mai 1866 în s. Răculeşti în familia unui preot. În 1883 a absolvit Şcoala duhovnicească din Chişinău. La 19 aprilie 1885 a fost numit cântăreţ (dascăl) în biserica „Sf. Arh. Mihail” din Peresecina; la 3 iunie 1898 a fost hirotonit în treapta de diacon pe seama bisericii din Peresecina; la 21 noiembrie 1899 a fost hirotonit în treapta de preot pe seama bisericii „Sf. Chiril şi Metodiu” din Coşerniţa. La 15 septembrie 1900 a fost numit în funcţia de director al şcolii parohiale. Soţia – Nadejda Rodionovna Popova, fiul – Vladimir. Părintele Ioan Caisân a slujit la Coşerniţa până în 1917.

    Următorul preot despre care avem informaţii este Isaachie Urbanovici, s-a născut în 1852, a absolvit trei clase ale Seminarului teologic din Chişinău. În 1876 a fost numit în funcţia de cântăreţ (dascăl) al bisericii din Ataci, judeţul Bender; în 1877 a fost transferat în biserica din Noua Cobuscă, acelaşi judeţ; în 1885 a fost transferat în biserica din Tvardiţa, acelaşi judeţ primind dreptul de a purta stihar; în 1896 a fost transferat în biserica din Mereni, judeţul Chişinău. În 1897 a fost hirotonit în treapta de diacon. În 1906 a fost hirotonit în treapta de preot pe seama bisericii din Balamutovca, judeţul Hotin; în acelaşi an a fost transferat în biserica din Pârliţa, judeţul Bender; în 1912 a fost transferat în biserica din Soceteni. La 31 iulie 1817 a fost transferat la biserica din Coşerniţa.

    Din 1918 a slujit preotul Dimitrie Gavrilovici despre care ştim că s-a născut în 1880, în 1904 a absolvit Seminarul duhovnicesc din Chişinău, din 1918 a fost numit în Coşerniţa.

    Din 1930 preot a fost părintele Constantin Murea, născut la 21 mai 1904, a absolvit Seminarul, la 23 iunie 1930 a fost hirotonit în treapta de preot pe seama bisericii din Coşerniţa.

     Din 1939 urmează părintele Anatolie Alexandri, născut în anul 1913 în familie de țărani. Avea studiile Facultății de Teologie din Chișinău, pe are le-a absolvit în anul 1937. A fost hirotonit preot în luna martie a anului 1939 pe seama Bisericii “Sf. Chiril și Metodie” din satul Coșernița (com. Criuleni), jud. Orhei.

La Coșernița, părintele Anatolie a slujit până la sfărșitul lunii iunie 1940, când din cauza cedării Basarabiei, împreună cu alți preoți basarabeni a fost nevoit să se refugieze peste Prut. Aflat în interiorul Țării, autoritățile bisericești l-au numit slujitor la biserica din parohia Gurbedin, Bihor. În luna august a anului 1941, părintele se reîntoarce la parohia sa din Basarabia, unde a slujit până în anul 1944. Din cauza apropierii liniei frontului, părintele se refugiază din nou în interiorul Țării, de unde în următorul an este arestat și “repatriat” în RSSM. La 31 octombrie 1945, părintele Anatolie Alexandri a fost numit slujitor la Biserica “Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din satul Berezlogi, raionul Susleni, jud. Orhei, apoi la 14 martie 1946, transferat la biserica din Susleni.

În anul 1947 părintele a fost arestat și peste câteva luni judecat de către Judecătoria Supremă a RSSM, fiind condamnat, conform art. 54 CP al RSSU la 10 ani privațiune de libertate. A fost eliberat în anul 1956, prin decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS, cu “anularea sentinței”. Revine la baștină și până la sfârșitul vieții sale v-a sluji la biserica din Glodeni.

Pentru activitate pastorală și misionară rodnică părintele Anatolie Alexandri a fost decorat cu mai multe distincții bisericești, în anul 1973 părintele a fost decorat cu palița. Trece la Domnul la 3 ianuarie 1974, la vârsta de numai 61 ani de viață pământească. Munca istovitoare, foametea și condițiile inumane din timpul detenției i-au grăbit sfârșitul. Părintele Anatolie a fost înmormântat în cimitirul din Glodeni.

    Informații despre alți preoți nu s-a păstrat, iar în anul 1951 biserica a fost închisă. În perioada comunistă clădirea bisericii a fost transformată în club, ulterior magazin, apoi depozit…

    Biserica a fost deschisă în anul 1997, paroh fiind numit preotul Ioan Rotaru, care a păstorit până în 1998. În anii 1998-2000 a slujit părintele Nicolae Rotaru, anii 2000-2001 –  părintele Corneliu Bruma, urmat de preotul Iacob Golban care a slujit până în 2006. Din 2006 până în 2017 a slujit părintele Ioan Burlac, urmat de părintele Tudor Spătaru.

Istoria bisericii cu hramul „Sf. întocmai cu Apostolii Împărați Constantin și Elena“ din satul Cimișeni, r-l Criuleni.

     Conform surselor arhivistice prima atestare documentară a parohiei din localitate a fost  anul 1813, pe când piatra de temelie a celei dintâi biserici a fost pusă în 1826, construcţia căreea a finisat şase ani mai târziu, în 1833. Aceleaşi surse ne indică că prim-ctitor a fost Constantin Palaghinov. Clădirea bisericii era ridicată din piatră. Biserica a fost sfințită în numele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Începând cu primul an de activitate, biserica avea trei angajaţi: preotul, cântăreţul şi paraclisierul.

În acelaşi an, 1926, s-au pus şi bazele construcţiei casei parohiale, clădire mică din lemn. Şi biserica, şi casa parohială au fost ridicate la indicaţia directă a preotului Vasile Stadniţchi pe moşia proprietarului Constantin Plaghinov. În scopul asigurării minimului necesar de funcțioanare al bisericii, la 28 iunie 1844 s-a decis ca 33 de desetine de pământ din contul moşiei satului să fie acordate bisericii.

Informaţii mai ample referitoare la persoana preotului Vasile Stadniţchi, care a slujit în localitatea Cimişeni în perioada anilor 1826-1847, din păcate nu dispunem. Un lucru e cert, că este de naţionalitate ucrainean şi în 1826 împreună cu întreaga familie au venit la Chişinău. Fiul acestuia, Timofei Stadniţchii a fost cântăreţ la biserică pe parcursul anilor 1826-1832, fiind ulteruior înlocuit cu fratele acestuia Ioan, viitor preot al localităţii. Mai mult, este unul dintre strămoşii lui Arsenie Stadniţchi, fiu de preot din Comarova, judeţul Hotin, fost rector al Academiei Teologice din Moscova, arhiepiscop al Pscovului, apoi mitropolit al Novgorodului, ulterior victimă a teroarei comuniste (decedează în 1936 în deportare).

Succesorul părintelui Vasile Stadniţchi a fost fiul acestuia Ioan Stadniţchi, care în 1847 printr-o decizie a  Prea Sfinţitului Gavriil, a fost numit preot paroh în localitatea Cimişeni.

Fiind de naţionalitate ucrainean, prin acţiunile sale întreprinse în localitate, a contribuit la promovarea politicii autorităţilor ruseşti pe teritoriile ocupate. Remarcăm faptul că începând cu 1833 a fost interzisă folosirea limbii române în biserici. Şi dacă preotul Vasile Stadniţchi pe parcursul oficierii serviciului divin utiliza doar unele fraze în rusă, oficiind în limba băştinaşilor, apoi preotul Ioan din primele luni a trecut doar la limba rusă. Înre timp, din cauză că limba rusă nu era înţeleasă de popor, oamenii încetau a mai frecventa biserica, de aceea din 1871 revine la utilizarea în biserică atât a limbii române, cât şi ruse.

Pentru activitatea sârguinciuoasă preotul Ioan Stadniţchi a fost decorat cu numeroase ordine şi diplome. Astfel, cu ocazia sărbătoririi finisării războiului ruso-turc din 1853-1856,  episcopul de Chişinău şi Hotin Irinarh l-a decorat cu Crucea de bronz şi Medalia de bronz pe panglica de Andreevsk. Ulterior, pentru credinţă şi devotament, la 28 aprilie 1864 a fost decorat cu Scufia Sinodală Violetă. Peste câţiva ani, în 1875, Sfântul Sinod în semn de mulţumire pentru activitatea desfăşurată pe parcursul vieţii i-a  înmânat o Diplomă de recunoştinţă.

Familia preotului Ioan Stadniţchi deţinea în proprietatea sa mai mult de 70 vite cornute, un număr mare de oi şi albine. Deasemenea erau stăpânii unei mori. În acelaşi timp familia preotului era stăpâna unei vii, de pe care recolta de la 600 la 1000 vedre de vin.

Conform spuselor moşierului Anuş, proprietarul pământurilor pe care era amplasată localitatea Cimişeni, erau frecvente cazurile când părintele Ioan Stadniţchi împreună cu Nicolai Buruiană, preotul localităţii Cobusca-Veche, judeţul Tighina organizau diverse întruniri.

Părintele Ioan Stadniţchi împreună cu soţia Ana Manuilovna (n.1820) au educat trei copii: Alexandru (n.1858) preot în satul Selişte, judeţul Chişinău; Elizaveta (n.1861) căsătorită cu Ion Cotoman din satul Vadul-lui-Vodă și Alexandra, soţia preotului Nicolai Trofimov din localitatea Călăraşi, judeţul Orhei.

Pe parcursul păstoriei preotului Ioan Stadniţchi a activat cântăreţul Pavel Băţ (n. 1838) localnic, fără studii muzicale. Prea Sfinţitul Arhiepiscop al Chişinăului şi al Hotinului l-a numit în această funcţie în 1885. Pavel Băţ a fost căsătorit cu Maria Ivanovna (n. 1841),  împreună cu care au crescut şi educat patru copii: Mihai (n.1874), Teodor (n.1878), Alexandra (n.1875) şi Manoil (n.1867).

În anul 1884 biserica a fost împroprietărită cu lotul de sub biserica actuală. Pentru a deveni ctitor, locuitorul Petrache Decusară, a donat bisericii mai multe hectare de pământ, astfel din lotul de 33 de desetine se ajunge la 36 hectare şi 525 metri pătraţi.

Între timp clădirea bisericii s-a deteriorat şi era necesar de efectuat o reparaţie capitală sau de construit una nouă. Prin decizia obştii săteşti s-a ales a doua variantă. La 15 februarie 1882 obştea sătească din localitate s-a convocat şi în rezultatul multiplelor discuţii au decis să adreseze un Demers Consistoriului Duhovnicesc de la Chişinău, prin care solicitau  propunerea de a construi o biserică nouă din piatră conform proiectului propus de arhitectorul Constantin Kurkovskii, mai mult, să se permită ca noua biserică să fie construită din piatra celei existente. La această şedinţă s-a mai decis ca localnicii Gheorghe Nacu împreună cu Onisim Izbaş să fie împuterniciţi să transmită Demersul adresantului.

Mai târziu, la 23 iunie, în localitatea Cimişeni s-a deplasat o comisie care a confirmat că biserica existentă se află într-o stare degradantă, iar construcţia unui nou lăcaş sfânt se impune. Tot atunci a fost ales un alt loc pentru noua construcţie.

Următoarea etapă consta în trimiterea proiectului spre aprobare în secţia construcţii a Consiliului de Administrare Gubernial. Paralel cu aceasta prin Decretul nr. 6177, preotul blagocin Baltaga, în conlucrare cu arhitectorul eparhiel, urmau să prezinte o informaţie amplă despre starea actuală a bisericii, să confirme dacă locul ales pentru construcţia bisericii este cel mai indicat şi să argumenteze alegerea. Pe baza informaţiilor prezentate, la 30 iulie a fost înaintat noul proiect al bisericii spre aprobare Comitetului responsabil de problemele tehnice şi de construcţii a Ministerului Afacerilor Interne.

În răspunsul primit  la 17 august se stipula ca MAI acceptă propunerea de a fi construită în localitate o nouă biserică, din piatră, însă conform proiectului bisericii existente în satul Tatar-Bourci din judeţul Ismail, locul noii construcţii să fie confirmat de funcţionarul poliţienesc şi blagocin, uşile de la intrare să se deschidă în exteriorul bisericii. Considerăm important a remarca, că în pofida multiplelor proceduri birocratice, nimeni, în afară de locuitorii satului absolut cu nimic nu au contribuit la ridicarea noului lăcaş de cult. Noua biserică din piatră a fost finisată în 1887.

Deja către anul 1894 biserica „Sfinții Împărați Constantin şi Elena” avea 815 enoriaşi, inclusiv: agricultori – 791, militari – 13, care locuiau în 103 case. Din totalul celor 815 locuitori s-a constatat că 412 erau bărbaţi şi 403 – femei.

Reeşind din faptul că în judeţul Orhei bântuia epidemia de variolă şi în scopul prevenirii răspândirii acesteia, la 17 martie 1886 a fost convocat Consiliul Medicilor care au ajuns la concluzia, că în cazul vre-o unui deces din cauza epidemiei,  membrii familiei decedatului să-l înmormânteze în aceeaşi zi. Pentru aceasta au înaintat un Demers conducerii eparhiale în care au cerut ca defuncţii să fie înmormântaţi în aceeaşi zi, fără respectarea ritului funerar obligatoriu. Cerinţele demersului au fost acceptate. Astfel, în perioada aprilie 1866 – 1 ianuarie 1888 s-au respectat prevederile Demersului.

După o perioadă de păstorie de aproape 50 de ani, în 1894, succesorul lui Ioan Stadniţchi este desemnat părintele Ştefan Haritonov (anii de slujbă 1895-1910). Respectivul preot a avut o păstorie liniştită, remarcându-se prin crearea Consiliului de Tutelă Parohial. La 22 august 1905, la propunerea preotului Ştefan Haritonov a fost convocată adunarea satului. La adunare părintele a propus ca să fie creat un consiliu de tutelă parohial, care ar avea drept scop amenajarea şi păstrarea lăcaşului sfânt, casei parohiale şi a şcolii bisericeşti din localitate, precum şi a alte acţiuni de caritate. Cei prezenţi au susţinut propunerea părintelui şi au decis ca:

• Părintele Ştefan Haritonov, cântăreţul Pavel Băţ, paraclisterul Petru Dicusar şi încă alţi patru membri ai comunităţii să facă parte din consiliul coordonator;
• Pentru a asigura conducerea imediată a nou-createi organizaţii se cooptează următorii membri: Ion A. Nacu, Ion Scutelnic, Ion V. Nacu şi Gr. Ţaran. Preşedinte – părintele Ştefan Haritonov, iar trezorier – Petru Dicusar;
• În scopul informării locuitorilor satului despre mersul activităţii respectivei comisii să fie desemnaţi: Alexandru Crăciun şi Ion Zubcu;
• A-l împuternici pe părintele Ştefan Haritonov să prezinte respectivul Demers conducerii eparhiale:

Semnatarii: Andrei Beţco, Petru Beţco, Dumitru I. Beţco, Gheorghe Beţco, Dumitru M. Beţco, Alexandru Beţco, Eremia Beţco, Teodor Beţco, Alexandru Baractari, Ion Baractari, Ilie Baractari, Ştefan Vlas, Isidor Volovei, Vasilii Volovei, Gheorghe Graur, Gheorghe Grega, Vasilii Dicusar, Gheorghe Dicusar, Dumitru Dicusar, Nicolae Dicusar, Ion Draguţan, Petru Dicusar, Filimon Dicisar, Serghei Dicu, Ion Dicu, Zaharia Drimicina, Andrei Doia, Onisii Izbaş, Foma Zgorea, Gheorghe Cazac, Ion Cazac, Alexandru Cazac, Ghiril Cazacenco, Grigorii Cazacenco, Teodor Corcodel, Ion Corcodel, Pavel Corcodel, Dumitru Crăciun, Dumitru Curmei, Dumitru Cojocari, Vasilii Cojocari, Gheorghe Calaraş, Nicolai Cojocaru, Ion Costiuc, Teodor Chiriac, Nicolai Laşco, Gheorghe Lisnic, Andrei Magurean, Dumitru Malai, Teodor Malai, Teodor Morari, Vasilii Moroşan, Onisim Moroşan, Alexandru Moroşan, Constantin Marişciac, Mihai Marişceac, Foma Nacu, Teodor Nacu, Ilie Nacu, Gheorghe Nacu, Alexandru Nacu, Ion V. Nacu, Mihai Nacu, Ion N. Nacu, Vasilii Nacu, Ion Punga, Dumitru Punga, Ştefan PungaGheorghe Punga, Nicolai Pânzari, Cozma Pânzari, Gheorghe Pânzari, Ion Pânzari, Vasilii Saramciuc, Chirica Scutelnic, Alexandru Scutelnic, Ion Gh. Scutelnic, Macarii Scutelnic, Terodor Scutelnic, Luca Scutelnic, Teodor L. Scutelnic, Dumitru Scutelnic, Ilie Scutelnic, Simion Scutelnic, Teodor A. Scutelnic, Nicolai Sturza, Ion Sturza, Gheorghe Sturza, Constantin Terentii, Gheorghe Ticolaz, Efimie Ticolaz, Dumitru Toma, Vasilii Toma, Ion Toma, Vasilii Toma, Teodor Toma, Isidor Toma, Ion Toma, Onisim Rusu, Andrei Rusu, Dumitru Rusu, Teodor Raitabuc, Dumitru Raitabuc, Pintilei Rabei, Alexandru Rabei, Gheorghe Railean, Ion Hamarţ, Vasilii Hamarţ, Simion Haidău, Mihail Haidău, Alexandru Haidău, Tănase Haidău, Dumitru Haidău, Ilarion Haidău, Ion Haidău, Gheorghe Haidău, Andrei Ţurcan, Zaharia Ţurcan, Ion Ţurcan, Teodor Ţurcan, Carp Ţâmbalari, Ion Ţâmbalari, Ion Ţaran, Vasilii Ţaran, Onufrei Ţaran, Gheorghe Ţaran, Feodor Ţaran, Ion Ţaran, Vasilii Ţaran, Nicolai Ţaran, Feodor Ţaran, Alexandru Cioban, Teodor Ceban, Alexandru V. Cioban, Mihail Cioban, Pavel Cioban, Andrei Citulenco, Alexandru Citulenco, Pavel Citulenco, Constantin Ursu, Teodor Ursu, Nicolai Ursu, Gheorgii Ursu, Vasile Ursachi, Deodor Cazacenco, Ion Crăciun, Dumitru Scutelnic, Ştefan Scutelnic, Constantin Rabei, Alexandru Gaidău și Petru Beţco.

Conform răspunsului primit de la Prea Sfinţia Sa Vladimir, episcop de Chişinău şi Hotin, datat cu 28 iunie 1906, aflăm că Consistoria Duhovnicească Chişinău, salută crearea Consiliului de tutelă parohial-bisericesc în satul Cimişeni, judeţul Chişinău. În acelaşi document accentuându-se faptul că toţi membrii respectivului Consiliu urmează să respecte Regulamentul din 2 august 1864 cu privire la organizarea activităţilor acestor instituţii.

Succesorul parintelui  Ştefan Haritonov a fost parintele Leon Macovei (anii de slujbă 1910-1919).

După Marea Unire din 1918 a fost creată Mitropolia Basarabiei prin ridicarea Arhiepiscopiei de Chişinău la rangul de Mitropolie. Decizia înfiinţării a fost luată de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române din 15 noiembrie 1923. Organizarea propriu-zisă s-a făcut prin Legea de organizare a BOR din 1925. Arhiepiscopul de Chişinău Gurie (Grosu), a fost ridicat la grad de mitropolit al Basarabiei pe 21 aprilie 1928. La acea dată, jurisdicţia Mitropoliei Basarabiei cuprindea arhiepiscopia Chişinăului  şi episcopia Cetăţii Albe-Ismail.

În anul 1919 părintele Gheorghe Roşca este desemnat ca preot paroh în localitate. În timpul păstoriei sale în 1933 a fost organizată reparaţia capitală a clădirii bisericii. A fost acoperită cu tablă, sălile erau cu piatră lucrată, pardoseala era din scânduri, tavanul – din scândură şi tinichea.

Biserica avea pereţii din piatră, era acoperită cu tablă, avea altar, naos, pronaos şi clopotniţă. Lungimea – 19,85 m, lăţimea – 8,65m și înălţimea – 8 m.

La iniţiativa preotului Gh. Roşca s-a decis construcţia unui cămin cultural. Clădirea căminului cultural avea o dimensiune de 16,5m pe 6m. Pereţii erau din chirpici de pământ, acoperişul din ţiglă. Tavanul şi pardoseala erau din scânduri.

În 1930 parintele Gheorghe Roșca a desfășurat o activitate misionară în rândul sectanților din sudul Basarabiei. Pâna in 1938 a înnoit biserica din Cimișeni, a zugravit-o, şi a intemeiat  un cămin cultural despre care mai târziu va scrie parintele Ilie Popescu. Caminul era înzestrat cu cele mai moderne mijloace din acel timp şi anume: avea toate cele necesare pentru teatru şi chiar proiectie pentru filme cu teme religioase. Totodata parintele Gheorghe a realizat o operă teologică uriasă (peste 40 de carți, în 30 000 de pagini cu scriitură limpede, maruntă şi cu o gindire teologică şi cultură românească. Printre acestea se numară manuscrisele la Predicile prazdnicelor de peste an, care nu se mai știe dacă vor aparea sub numele parintelui Gheorghe, Comentariile dupa sfinții Părinți şi Meditațiile personale la intreaga Psaltire (2600de pagini) şi Psalmii lui David (500 pagini),  o altă lucrare a ultimilor ani a fost Concordanța la Biblia lui Șerban Cantacuzino.

Preotul Gheorghe Roşca pe parcursul întregii perioade de păstorie, adică până în 1937, a contribuit la ridicarea nivelului de cultură al localnicilor, a promovat valorile naţionale, insistând pe specificul local.

Succesorul acestuia Afanasie Lefter i-a continuat politica culturală începută.

La sfârşitul deceniului trei biserica din localitate dispunea de aproximativ 20 de cărţi. Cele mai valoroase erau considerate a fi: Evanghelia din 1784 şi cele 12 Minee pentru fiecare lună din 1831.

Pe parcursul anului 1927 PS Arhiepiscopul Gurie a efectuat numeroase vizite în localităţile de pe malul Nistrului, inclusiv de mai multe ori la Cimişeni. Câţiva ani mai târziu, la 29 iulie 1931,  în ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel a sfinţit biserica şi a oficiat Sfânta Liturghie.

După doi ani, la 11 iunie 1933, ÎPS Sa Mitropolitul Gurie, însoţit de Consilierul Eparhial părintele Vl. Burjacovschi a vizitat parohia Cimişeni unde a săvârşit Sfânta Liturghie, iar după slujbă a sfinţit locul şi a pus piatra de temelie pentru căminul cultural din localitate în prezenţa prefectului judeţean Lăpuşna H. Marchetti, care a donat 10 000 lei.

La momentul intrării Аrmatei Sovetice în Moldova de la Est de Prut, Mitropolia Basarabiei cuprindea 1090 de biserici parohiale şi 30 de mănăstiri. Cea mai mare parte dintre ele au fost închise, vandalizate, profanate, incendiate sau distruse complet. 57 de preoţi care s-au împotrivit noii guvernări au fost împuşcaţi sau schingiuiţi, alţii au fost deportaţi în Siberia. Între timp, viața bisericească s-a reorganizat din nou sub Arhiepiscopia Chișinăului, aflată  sub autoritatea Patriarhiei Moscovei și a întregii Rusii.

În scopul menţinerii regimului de ocupaţie comunist, autorităţile sovietice  au dezlănţuit o campanie de teroare care s-a răsfrânt inclusiv asupra vieţii bisericeşti. Preotul din localitate, Afanasie Lefter în timpul sărbătorilor religioase era impus să meargă la scos cartofi sau la săpat tranşee, fiind astfel forţat să nu oficieze serviciul divin. Nemaiputând suporta umilinţa cu care era tratat, preotul a părăsit localitatea plecând la Chişinău. Dânsul a fost înlocuit o perioadă cu preoţi din localităţile Mălăieşti şi Mereni, iar începând cu 1 decembrie a slujit călugărul Savelie Draguţan.  Locuitorii care depăşeau vârsta de 50 de ani puteau frecventa biserica doar în zilele de sărbătoare, în schimb restul erau impuşi să meargă la munci de corvoadă. Se interzicea categoric pronunţarea numelui lui Dumnezeu şi a oricăror sfinţi. Era interzis botezul copiilor. Zilnic se făcea propagandă împotriva lucrurilor sfinte. Mai mult, în timpul slujbelor bisericeşti, comuniştii din localitate organizau petreceri în căminul cultural care se afla chiar în curtea bisericii.

Impozitul ce urma să-l plătească preotul din localitate constituia 4000 ruble, inclusiv muncile de corvoadă. Sătenii au sărit în ajutorul preotului, au adunat bani mână de la mână, şi au achitat muncile de corvoadă. În ultimele zile de aflare a administraţiei de ocupare sovietică în sat a fost vandalizată biserica.

Mai târziu preot paroh este numit părintele Ilie Popescu, nu cunoaștem cu precizie anii de slujbă, dar cert este că în 1946 nu mai slujea în Cimișeni.  Avem moștenită de la acest părinte o descriere minuțioasă a bunurilor bisericești pe care v-o oferim mai jos.

 

Bunurile

care au rămas în biserică după primul

an de ocupaţie sovietică şi valoarea acestora

 

Nr d./o.	Descrierea bunului	Bucăţi	Valoarea, lei	Starea
	Biserică de piatră, acoperită cu tablă de fier, cu o clopotniţă şi un turn: lung 19-85 m., lat. 8,65 m.	1	1000000	bună
	Clopot din 23-IX-1885 are greutatea de 384 kg	1	5000	bun
	Clopot de 170 kg	1	4000	bun
	Clopot de 63 kg	1	2000	bun
	Clopot de 30 kg	1	1500
	Un rând de veşminte preoţeşti galbene din stofă cu fir, cu stiharul	1	6000	mediocru
	Un rând de veşminte preoţeşti din stofă cu fir cu flori roşii	1	9000	mediocru
	Un rând de veşminte negre de catifea cu stihar negru de lănă	1	3000	vechi
	Un rând de veşminte preoţeşti din stofă albă – set	1	20000	bun
	Îmbrăcăminte pe Sf. Masă, verde	1	500	–
	– neagră	1	500	–
	– albă	1	300	–
	Acoperemânt de catifea negru	1	600	–
	Îmbrăcăminte pe jertfelnic galben şi negru	2	600	–
	Acoperemânt pe jertfelnic unul verde şi unul negru de catifea	2	700	–
	Patru vozduhuri cu acoperemintele lor	4	300	–
	Trei pemele, una vişinie de mătasă, una de pânză albă, brodată,una de lână neagră	3	3000	–
	Două scinare pentru copii		5000	–
	Un epitaf de culoare vişinie	1	2000	–
	–  neagră (catifea)	1	2000	–
	1 potir argintat	1	10000	–
	1 potir aurit	1	10000	–
	2 discuri cu steluţele respective	1	1000	–
	1 tablă de metal neagră	1	50	veche
	Un disc fără picior	1	100	bun
	O cadelniţă argintie	1	200	–
	O cadelniţă de aramă	1	150	veche
	Un chivot pentru Sf. Daruri în normade (biserică cu 5 turle).	1	500	bun
	Mirniade metal alb	1	500	veche
	1 cruce de aluminiu cu picior pe Sf. Masă	1	200	–
	1 cruce de metal alb cu pietre	1	400	–
	1 cruce metal (aramă galbenă)	1	300	–
	Aghiasmar de aramă	1	1000	bun
	Un fitler de metal albu	1	500	vechi
	Două cununi	2	1000	–
	Optstprezece hectare (18 ha) pământ cota bisericii	1	90.000	arabil
	Una mie patru sute doisprezece (1412) stănjeni pătraţi sub biserică	1	5.000
	Nouă sute (900) stănjeni pătraţi sub Casa Parohială	1	10.000
	Una mie şase sute (1600) stănjeni pătrați şi sub cimitirul din partea ”Ciocârlanului”	1	5.000
	Cinci sute treizeci şi trei (533) stănjeni pătraţi sub cimitirul din Ponoare	1	5.000
	Una sută patruzeci şi patru stănjeni pătraţi (144), locul sub vechea biserică	1	2.000
	Un hectar de pământ arabil donat cu destinaţia de a fi folosit de preot în punctul ”Valea Mazâlului”		10.000
	Una icoană Tânguirea Maicii Domnului	1	1000	bună
	Un iconostas în trei iaruse 6,20 m.	1	30000	–
	Două felinare cu sticle colorate	2	1000	–
	Icoana Tăierii cinstitului cap al Sf. Ioan Botezătorul 0,27/0,22	1	500	–
	Una Evanghelie în limba română cu litere slavone	1	2500	–
	Una Evanghelie în limba slavonă	1	4000	–
	Un octoih moldovenesc	1	1500	vechi
	Un ceaslov  slav.	1	1000	–
	Una Psaltire slav.	1	300	–
	Apostol unu slav.	1	300	–
	Penticostar slav. tp. 1853	1	400	–
	2 –  1834	2	200	–
	Mineu de obşte tip. 1819 în Chişinău	1	500	–
	12 Minee lit. Slave tip. 1831 M. Neamţ	12	12000	–
	Triod lit. slave tip. 1831 M. Neamţ	1	200	–
	Liturghier lit. slave tip. 1815	1	400	–
	Tipic lit. slave	1	200	–
	Molitfelnic lit. slave tip 1908	1	500	–
	Trebnic mic lit. slave	1	200	–
	Molitfelnic cu litere latine	1	1000	–
	2 sfeşnice de metal pe Sf. Masă	2	500	–
	Un octoih cu litere latine	1	1000
	Un ceaslov cu litere latine	1	100
	Una strană	1	500	bună
	Una masă mică	1	500	–
	Trei analoаgе	3	500	–
	Două scaune fără spate	2	300	–
	Un dulap arhiva	1	1100	–
	– fără să fie închis, cu scânduri,  numai picioarele	1	200	vechi
	Un dulap (masă) pentru lumănări	1	1000	bun
	Una masă cu trei caturi pentru colivi	1	500	–
	Un scaun fără spate	1	200	mediocru
	Un analoghiu mic	1	50	–
	Un aparat cinematografic Pathe Baby	1	5000	defect
	Un magnetou generator	1	2000	–
	Filmul Viaţa D-lui I. Hristos 2 bobine mari a 100 m.	2	1000	–
	Viaţa Sf. Cecilia 4 bobine a 20 m.	4	800	–
	Naşterea lui Moisi 6 ” a 10 m.	6	400	–
	Bernauetto scubirous a 2 bobine	2	400	–
	Sacrificiul lui Abraham 2 bobine	2	400	–
	Sain Tarcisius 4 bobine a cîte 20 m.	4	650	–
	Iosif vândut de fraţii săi 14 bobine	14	800	–
	Un covor cu brazde 3,90/1,16 m.	1	4000	bună
	– cu dungi diferite 1,35/1,35 m.	1	3000	–
	– şi ajur 3,75/1,40 m.	1	2000	–
	– 3,20/1,40 m.	1	2000	–
	-desen moară de vânt 3,90/1,50	1	1150	–
	– piepten 3,30/1,40 m.	1	1000	–
	– crengi 3,10/1,55 m.	1	1000	–
	-pătrate-romb 3,45/1,37 m.	1	1000	mediocru
	– flori mici 3,90/1 m.	1	1000	–
	– în zig-zac 3,45/1,20 m.	1	500	vechi
	-dungi (lăcer) 3,70/1,20 m.	1	500	rupt la un capăt
	– 3,70/1,20	1	500	rupt la un capăt
	– 4/1,05 m.	1	500	Idem
	– 4/1,05 m.	1	500	rupt
	– piepten  3,70/1,05 m.	1	500	vechi
	Lăicer dungi 3,80/0,90 m.	1	500	rupt
	– 3,40/0,95 m.	1	300	–
	– 2,70/0,70 m.	1	300	–
	-3,70/0,95 m.	1	300	–
	– 3,60/0,92 m.	1	300	rupt
	Preţ 1/0,60 m.	1	200	vechiu
	-1,80/0,80 m.	1	200	–
	– desen romb 1,20/0,50 m.	1	200	rupt
	-cu dungi  1,90/0,60 m.	1	200	mediocru
	-2 cu albu şi negru pe ferestrele altarului	2	400	–
	-2 aşternuturi pe fereastră galbene	2	300	–
	Una muşama veche în storojie	1	100	veche
	Registre de venituri şi cheltuieli pe anii 1839-1877, (1868-1877 venituri lipsesc),(1878-1883 lipsesc),  1884-1886, (1887-1889  venituri lipsesc), 1887-1889, (1890-1892 venituri lipsesc), 1899-1896.	1	10
	Registru venituri şi cheltuieli pe anii 1896-1921, dintre care lipsesc venituri 1911-1913, 1911-1919	1	17
	Registru de venituri şi cheltuieli 1921-1934, dintre care lipseşte pe 1924 şi 1929	1	11
	Registre cercetătoare de cununii pe anii 1831-1937 şi de spovediţi pe anii 1838-1917, informaţii despre biserică pe anii 1844-1917	1	14
	Registre de intrare şi ieşire pe anii 1893-1936, pe anii 1920-1922, 1925-1926, 1928, 1930-1934.	1	11
	Diferite dosare şi registre	1	22
	Diferite dosare şi registre	1	18

Pe teritoriul RSSM a rămas o singură eparhie, la Chişinău, condusă de ierarhi ruşi, mereu schimbaţi. Din cele peste o mie de biserici au rămas deschise 195, iar dintre mănăstiri – una singură. Preoţii erau formaţi în seminare ruseşti, iar unii nu aveau nici o pregătire.

Biserica din localitate a împărtăşit soarta tuturor bisericilor din regiune. În scopul menţinerii unui control total al situaţiei din biserici, anual erau organizate adunări ale personalului bisericesc. La aceste adunări erau aleşi/realeşi membrii Sfatului bisericesc şi membrii Comisiei de revizie. Împuternicirile acestora erau doar formale, activitatea lor reducându-se la păstrarea inventarului bisericesc.

Conform Procesului Verbal întocmit la 16 septembrie 1946 constatăm că cu o unanimitate de voturi au fost desemnaţi ca membri ai Sfatului bisericesc: David Corcodel (45 ani), Teodor Nacu (46 ani) şi Gavril Ţaranu (42 ani), iar Constantin Solovei (60 ani), Ion Sturza (44 ani) şi Ilarion Baractari (45 ani) – ca membri ai Comisiei de revizie. Peste câţiva ani componenţa respectivelor comisii a suferit unele modificări, astfel în Sfatul bisericesc Ieremei Baractovei l-a înocuit pe Gavriil Ţaranu, iar în ceea ce priveşte Comisia de revizie, Gheorghe Calaraşi l-a suplinit pe Ilarion Baractari.

În pofida faptului că după cel de-al Doilea Război Mondial biserica din localitate nu avea un preot stabil, slujbele erau oficiate de preotul din localitatea vecină Mereni – Al. Malai, oricum existau persoane, care neremuneraţi fiind,  îngrijeau de bunul mers al activităţii bisericeşti. Sursele de arhivă denotă că, către 1948 viaţa bisericii era asigurată de către:

 

Numele, Prenumele	Anul naşterii	Studii	Locul de lucru	Funcţia deţinută în cadrul bisericii
Sturza Ion	1904	2 clase	Căruţaş	Staroste
Nacu Teodor	1901	2 clase		Ajutorul starostelui
Baractari Efimia	1902	4 clase	Colhoznic	Trezorier
Calaraş Gheorghe	1905	4 clase	Colhoznic	Preşedintele Comisiei de revizie
Corcodel David	1902	4 clase	Colhoznic	Secretarul Comisiei de revizie
Solovei Constantin	1890	Analfabet	Colhoznic	Membru Comisiei de revizie
Rebeja Lazăr	1898	7 clase	Colhoznic	Responsabil de acte
Scutelnic Efim	1912	3 clase	Colhoznic	paracliser

ANRM. F. 3046,  Inv. 2, dos. 333, f. 24.

În anul 1944 în timpul luptelor la Capul de Pod Şerpeni  majoritatea soldaţilor germani care au murit în acel măcel au fost îngropaţi la Cimişeni, o parte în curtea bisericii, iar alţii în cimitirul vechi. Mai târziu, în vara anului 2002, osemintele tuturor ostaşilor germani au fost mutate într-un cimitir aparte  din Chişinau, lângă cimitirul “Sf. Lazăr”.

Deocamdată nu cunoaştem exact pâna când a slujit părintele Ilie Popescu, cert este că în anul 1946 deja nu mai slujea la Cimiseni, deoarece pe baza unui act datat din 16 septembrie 1946, aflăm că la Adunarea Generala a obştei creştine au fost aleşi trei membri ai Consiliului Bisericesc: David Corcodel (45 ani), Teodor Nacu (46 ani) şi Gavril Ţaranu (42 ani). Totodata s-au ales şi trei membri ai Comisiei de Revizie: Constantin Golovei (60 ani), Ion Sturza (44 ani) şi Ieremia Baractari (45 ani). Preşedintele Adunarii – Lazăr Rebeja, iar preot era Al. Malai, care concomitent mai slujea şi în localitatea vecină Mereni.

Prin Decizia Episcopului Nectarie din 8 decembrie 1949, preotul Anatolie Bocanesco parohul bisericii din Cobusca Veche, a primit certificat de a sluji în biserica din Cimișeni şi roagă, ca parohul sa fie inregistrat la Sovietul pe problemele Bisericii Ortodoxe Ruse. În scurt timp este înlocuit cu ieromonahul Nifon Diaconu, care slujeşte până la închiderea bisericii, adică până în 1959.

Atât timp cât la indicaţia autorităţilor centrale comuniste biserica a fost închisă, sătenii au pastrat-o ca să nu fie demolata, ba mai mult, din sursele gospodăriei colective din localitate, când a fost cazul s-a făcut şi o reparaţie a clădirii bisericii. Oricât nu s-a dorit deschiderea unui muzeu în incinta bisericii, nu s-a reuşit. Între timp crestinii din Cimișeni mergeau la  bisericile din vecinătate.

La începutul restructurării gorbacioviste creştinii din Cimişeni, ca şi din alte localităţi, au redeschis biserica pentru a se face slujbe. Primul preot paroh al bisericii a fost ieromonahul Patrocl Morari (anii de slujba 1988-1992), tatăl  Prea Sfinţitului Vichentie (Morari)  şi al părintelui Anatolie Morari, fostul paroh al bisericii cu hramul Sf. Împăraţi „Constantin şi Elena” din Chişinău. Pe timpul părintelui Patrocl s-a făcut reparaţie la biserică, s-a pus cazanul şi s-a construit sistemul de încălzire şi cel electric, s-a construit casa parohială, gardul de la biserică şi cimitir s.a.

Dupa decesul parintelui Patrocl, perioade mai mici au mai slujit: parintele Petru Mîţu, parintele Gheorghe Vidraşcu şi parintele Ioan Plămădeală (1993-1996).  Din 1996 până în 1988 în calitate de preot paroh slujeşte preotul Valeriu Zero, care mai apoi pleacă la biserica „Schimbarea la faţă a Mântuitorului” din Chișinău, unde slujeste şi până în prezent alaturi de părintele Ioan Plămădeala.

De la 16 februarie 1988 este desemnat ca preot paroh protoiereul Ioan Solonaru, născut în satul Lapusna, raionul Hâncesti la 29 august 1968, absolvent al Şcolii Duhovniceşti din Chișinău (1991), al Seminarului teologic Noul-Neamt (1996) şi al Academiei Teologice din Chișinău (2005), licenţiat în teologie cu specialitatea Teologie Pastorală şi Pedagogie. Iar ca cântăreţi Ludmila Bounegru (1996-2003) din satul Mardareuca, raionul Criuleni, Irina Balan (2003-2005) din satul Iargara, raionul Leova, Marica Straton (2005-2006) din satul Bujor, raionul Hânceşti, Larisa Berlinscaia (2006-2009 )din oraşul Căuseni şi din 2009 Preoteasa Valentina Solonaru, care lucrează şi în calitate de Asistent Social al satului.

În anii 2000-2007 s-a realizat reparatia capitală a bisericii în exterior şi mai târziu, in anul 2007 cosmetic în interior. Totodata biserica s-a innoit cu candelabru, serafim, candele şi câteva icoane noi, toate acestea aduse din Grecia, donate de famliile Marfei Tiholaz, Zinaidei Punga, Mariei Baractari, Ioanei Baractari şi Glafirei Moşneaga. Au mai fost donate şi alte icone şi bunuri de crestinii satului şi din orașelul Căuseni.

Ulterior la 31 octombrie 2007, în jubileul de 120 ani de la construcţie, biserica a fost sfințită de un sobor de preoti in frunte cu Înalt Prea Sfințitul Vladimir, Mitropolitul Chisinăului şi al Întregii Moldove.

Astăzi parintele Ioan activează în mai multe domenii ca: prevenirea traficului cu fiinte umane, prevenirea infecţiei HIV/SIDA, prevenirea violenţei în familie, dezvoltarea rurală ş. a.

Din 10 octombrie pe lânga biserica s-a deschis un Centru de informare pentru Prevenirea Traficului cu Fiinte umane din raionul Criuleni, proiect  susținut de Ajutorul Crestin din Moldova, al carui fondator este şi parintele Ioan.

Pe data de 21 noiembrie 2012, de ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, în biserică a rămas în fața icoanei de la iconostas a Sf. Mariei Magdalena și Sf. Mc. Varvara candela aprinsă. Candela era de masă plastică și aprinzându-se plasticul a curs pe analoiul ce stătea sub candelă, a ars acoperemântul de pe analoi, s-a dogorât analoiul care esa vopsit cu lac, dar nu s-a aprins nici analoiul, nici podeaua și nici iconostasul. Această minune ne încrede în puterea rugăciunii sfinților pentru noi și Biserica luptătoare a lui Hristos Iisus Domnul Nostru. Amin.

---

Istoria bisericii cu hramul „Sf. M. Mc. Dimitrie” din s. Coşniţa, r-l Dubăsari.

Despre comunitatea creştin-ortodoxă din satul Coşniţa şi despre locaşurile ei de cult avem date sumare, de aceea sarcina întocmirii unei istorii complete, la momentul actual, este practic imposibilă. Cu toate acestea am hotărît să facem un pas înainte, prin adunarea şi expunerea cronologică şi coerentă a tuturor datelor şi informaţiilor existente, în ideea că ulterior acestui schelet să i se adăuge şi alte date care ar completa tot mai mult tabloul general.

În perioada medievală marea majoritate a satelor populate de moldoveni aveau biserici de lemn. De obicei, bisericile erau nu prea mari, înălţate şi înzestrate cu puterile enoriaşilor, în ele slujeau unul sau chiar mai mulţi preoţi (chiar dacă satul era mic). Din cauza intemperiilor epocii (invazii, incendii etc.) locaşurile de cult nu erau nişte construcţii capitale şi longivitatea acestor biserici din lemn nu era mare. Iar în locul celei vechi, neutilizabile, enoriaşii înălţau alta nouă, tot din lemn.

Cu certitudine putem spune, că de cînd a apărut Coşniţa ca aşezare omenească şi de cînd oamenii care trăiau în această localitate au devenit creştini, din acel moment ei şi-au înălţat o mică biserică din lemn. Nu ştim în decurs de mai multe sute de ani pînă în secolul al XIX-lea, de cîte ori în locul vechii biserici s-a construit una nouă, pe acelaşi loc, cu acelaşi hram, dar un pic mai mare pentru a satisface necesităţile religioase ale credincioşilor din Coşniţa, numărul cărora, de asemenea, era în permanentă creştere.

În 1812, în spaţiul dintre Nistru şi Prut a fost înfiinţată Eparhia Chişinăului şi Hotinului, ca parte componentă a Bisericii Ortodoxe Ruse. Jurisdicţia noii eparhii, la cererea mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, s-a extins şi peste 77 de parohii din stînga Nistrului (Transnistria), care erau populate de moldoveni. Astfel, din 1812 şi pînă 1837 biserica din Coşniţa s-a supus scaunului episcopal de la Chişinău. În 1837, parohiile din stînga Nistrului au trecut în componenţa Eparhiei Hersonului şi Tauridei (cu sediul la Odesa).

În lista bisericilor din Eparhia de Herson alcătuită în 1875 şi pubicată în Buletinul Eparhiei de Herson, 1875, nr. 24, aflăm că în Coşniţa exista biserica cu hramul „Sf. Arh. Mihail” (Михайловская), care era în a doua circumscripţie protopopială a judeţului Tiraspol.

Pînă nu demult, despre actuala biserică din piatră din Coşniţa, printre săteni circula părerea că a fost construită timp de 20 de ani, fiind tîrnosită în 1840. Această versiune este greu de acceptat, căci nu există nici un document care să confirme acest fapt, iar arhitectura bisericii arată că este vorba despre un monument construit la sfîrşitul secolului XIX – începutul secolului XX.

În prezent, datorită perseverenţei dnei Maria Jimbei, vicepreşedinte al raionului Dubăsari, care a făcut mai multe demersuri către arhivele din Odesa, Herson, Sankt-Petersburg, avem informaţii exacte despre începuturile bisericii din piatră din satul Coşniţa.

În Arhiva Istorică de Stat a Rusiei, filiala Sankt-Petersburg se păstrează un document intitulat „Despre edificiul din piatră, cu bolţi din lemn, a bisericii din satul Coşniţa, judeţul Tiraspol, gubernia Herson” (Fond 1293, inventar 124, dosar 97). Din acest document reiese că zidirea bisericii din piatră în Coşniţa a început în anul 1883, după un proiect arhitectural întărit de administraţia guberniei Herson. În 1884, după ce pereţii au fost clădiţi pînă la nivelul ramelor ferestrelor, lucrările au fost suspendate pentru mai mulţi ani. În 1891 preşedintele comitetului de construcţie a bisericii, preotul Mihail Kozakevici (după toată probabilitatea la acel moment parohul comunităţii din Coşniţa), considerînd că lucrările de construcţie trebuie continuate, s-a adresat arhitectului eparhial Todorov cu rugămintea ca acesta să monitorizeze procesul de construcţie. Acesta după ce a făcut cunoştinţă cu proiectul şi cu lucrările efectuate pînă în 1884 a dat următoarea apreciere: „Constatînd că distanţa dintre pereţi este una destul de mare (14 arşini), raportată la înălţimea pereţilor de 3 stînjeni pînă la baza bolţii, cu grosimea 0,5 stînjeni, consider imposibil de construit bolţi din piatră, aşa cum este indicat în proiect” (un stînjen era egal aproximativ cu 2 metri; un arşin era egal aproximativ cu 0,7 metri). Arhitectul Todorov a alcătuit un nou proiect, în care în locul bolţilor din piatră, el a prescris bolţi din lemn. În nota explicativă la proiect se spune că „bolţile din lemn şi căpriorii arcuiţi (în linie curbă) este prevăzut să fie executaţi din ferme (articole speciale) arcuite montate la o distanţă de 1,5 arşini. Aceste ferme vor fi căptuşite cu şipcă şi plasă metalică, care vor constitui legătura pentru tencuială. La rîndul lor bolţile din lemn pe toată înălţimea arcului vor fi umplute cu componenţă lichidă din lut şi paie” (F. 1293, inv. 124, d. 97, f. 2-4 v). Proiectul nou a fost aprobat de Comitetul pentru construcţii la 31 octombrie 1891 şi reîntors administraţiei guberniale din Herson (Ibidem, f. 5).

În volumul „Lista bisericilor parohiale şi a clerului din ele, în Eparhia de Herson”, publicat în 1893, figurează biserica cu hramul „Sf. Arh. Mihail” din Coşniţa, cercul Dubăsari (p. 228).

După unele date, care, însă, urmează să mai fie confirmate, biserica a fost tîrnosită în 1898.

În fondul Secţiei gospodăreşti a Sfîntului Sinod din Sankt-Petersburg se păstrează un act de evaluare a bisericii „Sf. Arh. Mihail” din s. Coşniţa, protopopatul Dubăsari, judeţul Tiraspol, eparhia de Herson, întocmit în 1910. Din acest document aflăm următoarele: „Biserica „Sf. Arh. Mihail” din piatră, acoperită cu tablă metalică, vopsită în verde cu vopsea pe bază de ulei. Lungimea bisericii împreună cu clopotniţa este de 57 de arşini, lăţimea – 36 de arşini, înălţimea de la temelie şi pînă la acoperiş – 9 arşini. Biserica are 22 de ferestre mari şi una mică; patru uşi duble şi cinci uşi obişnuite. Înălţimea clopotniţei – 48 de arşini. Iconostasul este din lemn, cu elemente sculptate şi poleite cu aur, cu 8 icoane mari în registrul de bază şi 27 de icoane mai mici în celelalte registre. Iconostasul este în mai multe registre şi valorează 3000 ruble. Clădirea bisericii este trainică şi este evaluată la 30000 ruble” (F. 799, inv. 33, dos. 14, f. 54-55).

Pe lîngă biserica parohială, în Coşniţa a mai existat şi o mănăstire. În prezent, date despre ea avem foarte puţine. Ştim că era de călugări cu hramul în cinstea „Sf. M. Mc. Pantelimon”. În 1923 a fost închisă de autorităţile bolşevice. Motivul a fost că se află aproape pe malul Nistrului, la doar 15 stîngeni de hotarul cu România, ceea ce crea posibilitatea transmiterii unor semnaluri părţii române şi, respectiv, receptarea unor semnaluri din partea cealaltă. Pentru autorităţile bolşevice călugării erau nişte „elemente” total nedemne de încredere, predispuse duşmănos faţă de puterea sovietică, care puteau influienţa negativ securitatea la hotar, de aceea s-a hotărît ca cei 14 călugări să fie strămutaţi, iar pe teritoriul mănăstirii să fie amplasată o unitate de grăniceri.

Biserica parohială „Sf. Arh. Mihail” a fost şi ea închisă, şi după toată probabilitatea, utilizată ca o încăpere a colhozului. Informaţii mai amănunţite la moment, nu avem, dar ştim că în vara anului 1941, nemţii au grămădit pe evreii din Coşniţa (bătrîni, femei, copii) în biserică, apoi i-au dus pe malul Nistrului unde i-au împuşcat (din amintirile N. Ivanova, care atunci era o fetiţă de 10 ani).

În 1941-1943 Transnistria a fost sub administrarea autorităţilor române. În această scurtă perioadă de timp bisericile şi marea majoritate a mănăstirilor din Transnistria au fost reparate şi repuse în funcţiune. A fost reparată şi redeschisă şi biserica din Coşniţa. Pe teritoriul Coşniţei s-au purtat lupte intense. În curtea bisericii sînt îngropaţi aproximativ 10 ostaşi germani, iar exteriorul bisericii păstrează pînă astăzi urme de gloanţe.

În perioada 1941-1943 şi-a reluat viaţa şi mănăstirea, cu statut de schit. Aşa cum era şi în celelalte mănăstiri redeschise în Transnistria, aici a fost numit un ieromonah din Basarabia care avea sarcina să refacă mănăstirea şi viaţa mănăstirească. În 1944, cînd autorităţile bolşevice s-au reîntors, ieromonahul s-a refugiat peste Nistru şi mănăstirea s-a închis de la sine. După toată probabilitatea, biserica mănăstirii era din lemn, căci nu s-a păstrat. S-au păstrat doar casele din piatră, care serveau ca bloc administrativ, ca chilii şi pentru alte necesităţi mănăstireşti. În aceste încăperi a fost amplasat o perioadă de timp spitalul vechi, iar în prezent ele servesc ca case de locuit.

Biserica „Sf. Arh. Mihail” a continuat să funcţioneze şi după 1944. În 1948 Consiliul bisericesc al bisericii din Coşniţa, r. Dubăsari a înaintat un demers împuternicitului de la Chişinău pe problemele Bisericii, în care cereau să le fie acodate pentru reparaţie anumite materiale de construcţie din fondul colhozului. Demersul a fost respins şi li s-a recomandat să şi le procure.

În primăvara anului 1960, biserica a fost închisă. La 17 mai 1960, Fiodor Semionov Meleca, în numele creştinilor din Coşniţa a înaintat o plîngere preşedintelui Sovietului Suprem al URSS, tov. Brejnev în care ruga ca biserica să fie redeschisă: „… în localitatea noastră sînt mulţi oameni în vîrstă şi noi sîntem încă credincioşi, am avut şi biserică. În timpul războiului ea a fost distrusă, dar noi bătrînii, am grămădit bani, am reparat-o şi pînă nu demult ne foloseam de ea. Acum preşedintele selsovetului a închis biserica şi a pus lăcată. Noi, însă, bătrînii, sîntem nemulţumiţi, căci noi ne-am născut în această credinţă şi tot în ea trebuie să murim. Şi din localităţile vecine veneau la biserica noastră. Noi, bătrînii, rugăm ca să indicaţi autorităţilor locale, ca aceştea să nu ne lipsească de biserică. După ce vom muri, cei tineri facă ce vor vrea… La această cerere noi putem anexa, dacă va trebui şi semnăturile bătrînilor din Coşniţa, dar acum o înaintăm fără semnături. Toate impozitele care au fost înaintate bisericii noi le-am plătit. Nu avem nici o datorie” (ANRM, F. 3046, inv. 1, dos. 104, f. 53-53v). Plîngerea a fost respinsă, iar biserica a rămas închisă. Mai tîrziu ea a fost utilizată pentru diverse necesităţi ale sovhozului, astfel încît a ajuns într-o stare jalnică.

În 1990 biserica a fost redeschisă, paroh fiind numit prot. Valentin Cojocaru. În 2004 a fost numit prot. Veaceslav Ciorbă. Lucrările de reconstrucţie şi restaurare continuă pînă astăzi. Biserica din Coşniţa este una din cele mai mari biserici din Republica Moldova. Hramul este în cinstea Sf. M.Mc. Dimitrie Izvorîtorul de Mir.

Prot. Lect. Dr. Veaceslav Ciorbă

 

Localitatea Dubăsarii Vechi a fost atestată documentar pentru prima dată în 1610. Despre existenţa unei biserici în acea perioadă nu sunt date. Documentele de arhivă ne vorbesc despre o biserică construită de locuitorii satului Dubăsarii Vechi în 1795. Era o biserică de lemn, dar cu fundament de piatră. La 10 iulie 1842 a avut loc un mare incendiu în urma căruia a ars cea mai mare parte a satului, inclusiv şi biserica.

    În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, aşa cum ne mărturisesc documentele, satul a mai avut de suferit din urma unor calamnităţi: „La 2 mai 1867, în urma unui incendiu întâmplător a ars jumătate din localitatea Dubăsarii Vechi”; „ În iulie şi august 1872 în sat a bântuit holera”.

    Peste un an, la 14 mai 1843, Consistoriul duhovnicesc de la Chişinău dă următoarea indicaţie: „ … se permite construirea în locul celei care a ars, o nouă biserică din piatră cu hramul în cinstea „Sfântului Arhanghel Mihail’’ în localitatea Dubăsarii Vechi, în conformitate cu planul întărit de Comisia de Construcţie… ”. Responsabilitatea construirii din surse proprii a noii biserici a revenit boieresei Mavrogheni, care era proprietara moşiei Dubăsarii Vechi. În scurt timp, în 1844, ea moare. După îndelungate procese privind împărţirea averii moşia a revenit unei fiice, care la rândul ei, în 1850, a vândut-o boierului Nicolae Atanasie Macri. La încheierea tranzacţiei de vânzare-cumpărare, acesta din urmă şi-a asumat obligaţia în faţa feţelor bisericeşti să construiască el biserica, dar, cu părere de rău, nu s-a grăbit să se ţină de cuvânt. În 1853, văzând că i se apropie sfârşitul, în testament a cerut să fie inclus un punct aparte privitor la biserică în care se menţiona: „ … aşa cum în localitatea Dubăsarii Vechi nu este biserică, eu rog să fie construită aici o biserică din averea mea, … persoanele responsabile pentru îndeplinirea voinţei mele vor fi funcţionarii Ivan Lambrovici, Mihail Ralli şi negustorul Panaite Tabacopulo… ”.

    Construcţia bisericii a început nu mai devreme de primăvara anului 1858, căci la 25 aprilie a aceluiaşi an, în raportul protopopului protoiereu Teodosie Muracinschi către Consistoriu se menţiona: „ … deşi există permisiunea necesară a Direcţiei eparhiale, construcţia bisericii din Dubăsarii Vechi nu este începută şi nici materialele de construcţie măcar nu-s pregătite … ”.

    În cele din urmă, în anul 1861, peste aproape două decenii de amânări, construcţia noii biserici din piatră a fost finisată. Acest lucru s-a realizat din mijloacele lăsate prin testament de boierul Nicolae Atanasie Macri şi a fost sfinţită la 8 septembrie 1861 cu hramul „Sfântul Arhanghel Mihail”.

    Sunt anumite motive să credem că lucrările de construcţie au fost conduse de cunoscutul în acele vremuri – fostul inginer militar, căpitanul în rezervă Constantin Osipovici Saunders, care în 1852, la comanda proprietarului moşiei satului Dolna, boierului Ioan Ralli (fratele lui Mihail Ralli, menţionat în testamentul boierului N.A. Macri, ca unul din responsabilii construcţiei bisericii din Dubăsarii Vechi) a construit în Dolna biserica. La fel se cunoaşte că în anii 1850-1860 el s-a ocupat cu proiectarea şi construirea mai multor biserici din satele Basarabiei. Totuşi documente concrete care l-ar indica direct pe Saunders ca constructor al bisericii din Dubăsarii Vechi nu sunt descoperite.

    După arhitectură, biserica reprezintă unul din variantele de proiecte în stil clasicist rusesc specific pentru bisericile din localităţile rurale din acele timpuri din Basarabia.

    După un proiect aproape identic a fost construită în 1872 şi biserica din satul Selişte, plasa Orhei.

    Deşi biserica din Dubăsarii Vechi nu este deosebită prin aspectul său arhitectural, totuşi având peste un secol şi jumătate, ea este cea mai veche clădire a satului ajunsă până în zilele noastre şi astfel este o raritate care prezintă un vădit interes istoric.

    Pe toată perioada de existenţă, de la sfinţire şi până în astăzi, biserica a fost reparată capital de mai multe ori (1880, 1897, 1914 şi ultima dată în 1942). În 1944, în timpul operaţiunilor militare, un obuz al Armatei Sovetice a căzut pe cupolă şi a distrus-o. Lipsa cupolei, care până în prezent n-a mai fost restaurată, scade considerabil din aspectul arhitectural al bisericii.

    Actualmente, din toată frumuseţea de altă dată, s-a păstrat iconostasul confecţionat în 1891. Ceva unical este şi Răstignirea adusă de la mănăstirea rusească Sfântul Pantelimon de pe Muntele Athos. Alte obiecte bisericeşti de mare valoare nu s-au păstrat, căci în perioada sovetică biserica a fost prădată de 3 ori.

    Lângă curtea bisericii, în partea dinspre altar este un mic cimitir în centrul căruia se află un cavou unical construit după proiectul vestitului arhitect A. Bernardazzi (1831-1907†) şi executat la Odesa de către sculptorul A. Tuzini. În acest cavou odihnesc Limonia Donici († 6 noiembrie 1882, avea 35 ani) şi cumnatul ei  Lev Lîsakovskii († 2 iunie 1915, avea 72 ani). Aceştia au moştenit pământurile din Dubăsarii Vechi de la părinți și respectiv socri – familia Macri, care la rândul lor îngropase aici trei feciori, care au decedat din cauza unei boli ereditare: Leonid Macri († 21 iulie 1863, avea 22 de ani),  Xenofont Macri († 1 octombrie 1864, avea 25 de ani) și Nicolae Macri († 31 august 1878, avea 27 de ani).

    Deoarece nu aveau copii, soţii  Elena Macri(†1937) şi Lev Lîsakovskii au înfiat un nepot, pe Nicolae Donici († 1960), cunoscut astronom basarabean, care a moştenit moşia, înfiinţând în conacul boieresc un laborator meteorologic.

    În curtea bisericii, în partea dreaptă a altarului sunt înmormântaţi doi preoţi Teodor Trifon (1821≈1886†) şi Constantin Guma (1860≈1930†).

    În perioada sovietică biserica din Dubăsarii Vechi a fost una din puţinele biserici care nu a fost închisă şi în care permanent s-a slujit.

    În prezent, paroh al bisericii „Sfântul Arhanghel Mihail” din Dubăsarii Vechi este prot.  mitrofor Teodor Pelin, protopop de Criuleni şi Dubăsari.

    La momentul de faţă biserica este în faza de restaurare  capitală. Timp de mai bine de 50 de ani ea nu a fost reparată esențial, lucru care s-a răsfrânt foarte grav asupra stării bisericii. Deja de câțiva ani, cu ajutorul enoriaşilor şi a unor oameni de bună credință, lucrările de reconstrucţie se desfăşoară intens,deși volumul de lucru acumulat este nespus de mare, iar materialele sunt extrem de costisitoare. Astfel,din 2004 s-au efectuat următoarele lucrări:

–     A fost dată jos toată tencuiala exterioară și înlocuită cu piatră albă naturală, montată conform modelului original al ornamentelor; în peretele exterior al absidei altarului a fost executată icoana Sf. Arhanghel Mihail, lucrată în tehnica mozaicului;

–     Au fost schimbate toate ușile și ferestrele,cele noi fiind confecționate din lemn de stejar; în proces de lucru se află montarea coloanelor și a pragurilor din blocuri de piatră de Cosăuți la cele două intrări laterale; biserica a fost amenajată cu un sistem autonom de încălzire și alimentare cu apă; au fost montate un sistem de sonorizare și unul de alarmă;

–     Au fost schimbate crucile,lemnul și tabla zincată de pe acoperișul altarului și a clopotniței;

–     În interiorul bisericii a fost împrospătată pictura, deasemenea au fost pictate următoarele icoane : în altar – ,,Hristos Marele Arhiereu’’de la Locul Înalt și ,,Rugăciunea din grădina Ghetsimani’’de la Jertfelnic , în naos – icoanele ,,Tuturor sfinților care s-au proslăvit pe pământul Moldovei’’,  ,,Sf. M. Mc.Gheorghe’’ ,  ,,Sf. M. Mc. Dumitru’’ș.a.;

–      Au fost procurate policandre noi  mare și mic, semisfeșnic din altar, toate sfeșnicele și candelele din biserică ș.a.;

–       La 31.08.2020 ÎPS Vladimir, Mitropoplitul Chișinăului și al întregii Moldove, a sfințit un Prestol nou, sculptat în lemn, în care au fost puse cu grijă moaștele Sfinților Mucenici Epictet și Astion, donate cu acest prilej de Preacuvioasa Maica Epistimia(Goncearenco), stareța mănăstirii Suruceni;

–      Au fost efectuate diverse lucrări de restaurare a cavoului ctitorilor;

–      Au fost montate porți noi, mari și mici, deasemeni, a fost reconstruit gardul  parohiei cu o lungime de peste 150 metri;

–       A fost săpată  o altă fântână cu o adâncime de 35 metri;

–        Casa veche parohială a fost demolată, căci se afla într-o stare avariată, pe locul ei a fost zidită una nouă.  La fel s-a construit un grandios foișor pentru agapele de sărbători;

–      Teritoriul parohial a fost cu grijă amenajat, plantându-se diverși arbori, arbuști  și plante decorative;

–       A fost deschis un cimitir nou;

–       În sat au fost înălțate numeroase răstigniri, multe din care au fost montate pe locurile celor demolate în perioada sovietică;

–       În școala primară și liceu se predă Religia, parohia dispune de o bibliotecă, iar în fiecare duminică seara se petrec ore de catehism pentru adulți.

                                               Așa să ne ajute Dumnezeu!

 

     În interiorul curţii, la câţiva metri spre răsărit de absida altarului bisericii „Sf. Arhanghel Mihail” din Dubăsarii Vechi, se află un cavou, al familiei boiereşti Macri, construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

    Cum reiese din testamentul (alcătuit în 1853) boierului Nicolae Macri, proprietarul moşiei s. Dubăsarii Vechi, el avea, împreună cu soţia sa Maria, cinci copii: trei fii -Xenofont(† 1 octombrie 1864, avea 25 ani), Leonid(† 21 iulie 1863, avea 22 ani) şi Nicolae(† 31 august 1878, avea 27 ani) şi două fiice – Lemoniţa(† 6 noiembrie 1882, avea 35 ani)  şi Ileta(† 1937). Fiicele care la maturitate purtau numele Limonia (Melania) şi Elena s-au măritat respectiv cu Nicolae Donici (nu cunoaștem nimic, se presupune că s-a sinucis) şi Leon Lâsacovski(† 2 iunie 1915, avea 72 ani).

    În familia lui Nicolae şi Limoniei s-a născut un fiu, care a fost numit după prenumele tatălui. Acesta este renumitul învăţat astro-fizic Nicolae Donici(†1960), înfiat şi educat de către mătuşa sa, Elena Macri-Lâsacovski. În acest fel, ctitorul bisericii „Sf. Arhanghel Mihail” din Dubăsarii Vechi, boierul Nicolae Macri îi este bunic pe linie maternă.

    Nu este o noutate că vestitului arhitect A. I. Bernardazzi (1831-1907†) a proiectat cu succes şi în domeniul arhitecturii edificii de dimensiuni mici: pavilioane, havuzuri, foișoare etc. De asemenea, el a proiectat monumente memoriale în Chişinău (Cimitirul central de pe str. Armenească) şi Odesa.

    Una din lucrările lui A. Bernardazzi este şi puţin cunoscutul monument memorial – cavoul din Dubăsarii Vechi, executat în tradiţia stilului arhitectural clasic, cu elemente antice. Despre acest fapt ne vorbeşte inscripţia cioplită: „Arh. A. Bernardazzi”.

    După toată probabilitatea, monumentul a fost comandat de Elena Macri după decesul timpuriu al surorii sale Limonia (6 noiembrie 1882). În perioada din noiembrie 1882 până la începutul lunii iunie 1883 monumentul a fost proiectat de către arhitectul A. Bernardazzi şi executat din marmură de către meşterul A. Tuzini din Odesa.

    Faptul că Limonia Donici a fost înmormântată în acest cavou după şapte luni de la deces ne este confirmat de datele arhivistice.

    La 2 iunie 1883 gubernatorul Basarabiei M. Koniar a permis Elenei Macri „să transporte în satul Dubăsarii Vechi, plasa Bender, pentru a fi înhumat, trupul neînmormântat în anul trecut al surorii sale Limonia Nicolaevna Donici, născută Macri, care se află în cavoul lui Purişchevici din Cimitirul chişinăuian, în două sicrie de aramă, închise ermetic şi îmbrăcate cu lemn…”, despre care fapt a fost informat Consistoriul.

    Din spusele enoriașilor în anii 1960-1961 cavoul a fost oribil profanat de ateii comuniști, interiorul cavoului (amenajat de o rară frumusețe) cu trupurile îmbălzămate a fost incencendiat, iar rămășițele  lăsate în voia soartei până în anii 90.

     În vara anului 2022, cu străduința părintelui Teodor Pelin, cavoul a fost complet dezasanblat și restaurat printr-un proiect finanțat de Uniunea Europeană, prin intermediul programului UE ”Măsuri de Promovare a Încrederii”, implimentat de Programul Națiunelor Unite pentru Dezvoltare”.

În data de 21 noiembrie 2023 cavoul familial Macri-Donici a fost resfințit de un sobor de preoți în frunte cu Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor.

    Primele date documentale despre un locaş de cult ortodox în localitatea Slobozia-Duşca sunt de la începutul secolului al XIX-lea. Într-un document din 1801 citim: „s. Slobizia-Duşca – Cuvioasa Parascheva” – din lemn, capitală, tencuită calitativ; este completată cu chivote, icoane, cărţi de slujbă”. Evident această biserică a fost înălţată mai înainte de data primei atestări documentare, cel mai probabil în secolul al XVIII-lea. În 1871 biserica din lemn a fost demolată, fiind veche şi neutilizabilă pentru serviciile divine. Din datele de arhivă mai cunoaştem că de la începutul secolului al XIX-lea la biserica „Cuv. Parascheva” nu a fost preot, ci doar cântăreţ şi pălămar. Comunitatea de creştini din Slobozia-Duşca făcea parte din parohia s. Oniţcani. După toată probabilitatea în biserica din Slobozia-Duşca venea preotul de la Oniţcani şi slujea din când în când, după necesitate. Ştim că cântăreţul Mihail Savovici Cibuc a activat din 1837 până în 1859; pălămar a fost Ştefan Ivanovici Sicinskii (din 1833 până în 1867), lui i-a urmat fiul Ioan Sicinskii, care a fost concediat în 1871, în legătură cu faptul că biserica a fost demolată şi personalul (cântăreţul şi pălămarul) concediat.

    O altă biserică în Slobozia-Duşca a fost construită abia peste trei decenii, în 1901, din mijloacele financiare ale creştinilor din localitate. La 25 octombrie 1901 a fost sfinţită la fel cu hramul în cinstea Cuvioasei Parascheva. Din datele de arhivă aflăm următoarea informaţie: „Biserica este construită din piatră, cu o singură cupolă; clopotniţa este din piatră, alipită clădirii bisericii; curtea este îngrădită cu un gard din piatră; există casă parohială; biserica şi casa parohială este acoperită cu tablă metalică. Are un singur Prestol sfinţit în cinstea Sfintei Mare Muceniţe Parascheva. Ziua hramului este 14 octombrie. Obiecte de cult nu sunt suficiente. Cler nu are”.

    Din 1924 avem o altă informaţie a unui călător despre biserica din Slobozia-Duşca şi despre cimitir: „Slobozia-Duşca, jud. Orhei, cu biserica Sf. Parascheva de piatră în stil rusesc, pe care n-am putut-o vizita. În drum spre Criuleni, la dreapta sunt câteva pietre funerare cu inscripţii moldoveneşti şterse – urmele unui cimitir vechi”.

    Locaşul de cult din Slobozia-Duşca a fost demolat în 1961 de autorităţile sovietice de atunci. La fel din datele de arhivă aflăm că biserica nu a funcţionat în perioada de după războiul al doilea mondial.

    Bazându-ne pe datele istorico-arhivistice constatăm că începând cu prima jumătate a secolului al XIX-lea şi până în 1997 la biserica „Cuvioasa Parascheva” din Slobozia-Duşca n-a fost preot paroh, care în mod regulat să săvârşească serviciile divine. În toată această perioadă (şi sub adminisraţia ţaristă şi sub administraţia românească) creştinii din Slobozia-Duşca au fost consideraţi ca enoriaşi ai bisericii din Oniţcani. Astfel în diverse surse din acea perioadă se dă următoarea informaţie: „Oniţcani, biserica cu hramul Sf. Arh. Mihail… sat alăturat Slobozia-Duşca  cu biserica Cuv. Parascheva”.

    În 1907 s-a făcut o încercare de a schimba starea lucrurilor. La 23 martie 1907 creştinii din Slobozia-Duşca s-au adresat într-o scrisoare colectivă Consistoriului Duhovnicesc din Chişinău cerând ca la biserica lor să fie numit un preot paroh: „Şase ani în urmă, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu puterile noastre proprii am înălţat un locaş de cult şi de atunci până acum nu avem preotul nostru…”. Protopopul circumscripţiei n-a susţinut cererea creştinilor din Slobozia-Duşca. În darea lui de seamă el nota: „Biserica din Slobozia-Duşca nu are casă parohială, nu are pământ, satul e prea mic ca să poată să întreţină un preot. De aceea consider că cererea locuitorilor din Slobozia-Duşca trebuie să fie respinsă”. Ca urmare la 6 iunie 1907, prin ordinul nr. 607, Consistoriul a hotărât: „…cererea comunităţii din Slobozia-Duşca privind înfiinţarea pe lângă biserica lor a unei parohii sinestătătoare nu este aprobată”.

    În anul 1978 biserica a fost aruncată în aier și demolată definitiv la solicitarea autorităților locale, piatra a fost folosită la construirea drumurilor ș. a.

    În anul 1997 la cererea credincioşilor din Slobozia-Duşca, r. Criuleni cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove şi cu stăruinţa preotului paroh Petru Mâţu s-a deschis un mic paraclis în incinta bibliotecii. De atunci până în anul 2001 s-au săvârşit în acest paraclis toate slujbele şi ierurgiile bisericeşti.

    Iar în anul 2000 la propunerea dnei Tamara Pungă şi cu străduinţa primarului pe atunci dl Oleg Ogor au început lucrările de construcţie a noului locaş de rugăciune. Cu ajutorul bunului Dumnezeu şi cu ajutorul ctitorilor dlor Sîrghi Constantin şi Sîrghi Serghei, a dnei Şerşun Claudia, a dlui Anatol Ceban şi cu ajutorul a multor alţi enoriaşi ai satului Slobozia-Duşca în anul 2001 a fost sfinţit acest locaş de către protopopul judeţului Chişinău pe atunci prot. Nicolae Robu cu binecuvântarea Mitropolitului Vladimir.

    O perioadă scurtă a anului 2000 aici păstorește preotul Teodor Pelin. Din anul 2001 paroh al bisericii „Cuvioasa Parascheva” din s. Slobozia-Duşca, r. Criuleni este preotul Alexei Pazurati.Din 2011 în funcția de paroh este numit preotul Veaceslav Donscoi.

     Mulţumim lui Dumnezeu pentru bunătatea lui faţă de noi şi sperăm să construim o biserică mai mare, pentru care s-a alocat deja de către primărie în anul 2010 un teren.

Satul Ohrincea (numit uneori în documentele de epocă şi Horincea, Ogrincea) este o localitate veche care a avut pe parcursul existenţei sale nu doar un singur locaş de cult. Acele date care sunt fixate în anumite documente bisericeşti oficiale din secolul al XIX-lea, nici pe departe nu epuizează informaţile despre  locaşurile de cult din această localitate. Cum au stat lucrurile în timpurile mai îndepărtate ne este greu să spunem, căci s-au păstrat doar nişte date sumare în anumite izvoare scrise.

Astfel în două gramote domneşti datate cu anul 1763 este pomenit preotul Enachi din satul Ohrincea, care a avut anumite neînţelegeri cu rezăşii din localitate pe probleme de moştenire. Dacă era preot exista evident şi biserică. Astfel anul 1763 poate fi considerat ca unul de când putem data documental existenţa unui locaş de cult în Ohrincea.

În una din lucrările cunoscutului savant arhivist şi cercetător al ţinutului natal Ion Halippa, bazată pe documente bisericeşti de la începutul secolului al XIX-lea, care nu s-au păstrat, găsim o informaţie laconică despre biserică:

„s. Ohrincea – Pogorârea Sf. Duh – din lemn, starea tehnică a clădirii – mediocră; nu este îndestulată complet cu vase sfinte, icoane şi cărţi de cult – 1805”.

Începând cu mijlocul secolului al XIX-lea în documentele bisericeşti oficiale din diferiţi ani sunt atestate două date ale construcţiei în sat a bisericii de lemn:

„Biserica Sf. Treime construită în 1804 cu străduinţele moşierului din sat Ioan Codreanul”;

„Biserica Sf. Treime construită în 1824 cu străduinţele moşierului din sat Ioan Codreanul”.

Remarcăm faptul, că şi în primul, şi în al doilea caz este indicat acelaşi ctitor – Ioan Codreanul (Codrean).

Într-adevăr, conform unui hrisov domnesc, către sfîrşitul secolului al XVIII-lea o parte din otcina Ohrincei se afla în posesia lui Ioniţă Codreanul. Dar către anul 1824 nici el, nici fiul său Grigore nu mai erau proprietari ai otcinii, deoarece undeva de prin 1810 stăpân al otcinii Ohrincea era spătarul Panait Cazimir, iar mai apoi ruda sa Gheorghe Cazimir.

Totodată, dacă comparăm datele susmenţionate ale lui Halippa cu informaţia din actele bisericeşti de la mijlocul secolului al XIX-lea, putem menţiona două deosebiri esenţiale. Astfel, dacă la Halippa biserica este, pur şi simplu, de lemn, atunci ulterior, absolut în toate documentele se menţionează, că biserica este „… construcţie de lemn pe fundament de piatră…”; de asemenea, este indicat că biserica cu hramul Pogorârii Sf. Duh a devenit Sf. Treime.

În acest caz pot exista două explicaţii: fie că în 1824 în sat a fost construită o biserică nouă pe acelaşi loc; fie că biserica cea veche de lemn, construită în 1805 (sau 1804), cu hramul Pogorârea Sf. Duh, a fost reparată din talpă, fiind întărită baza clădirii (cu un fundament din piatră), iar mai apoi, din motive necunoscute nouă, a fost resfinţită cu hramul Sf. Treime. Aşa sau altfel, către sfîrşitul secolului al XIX-lea în actele bisericeşti se stabileşte definitiv o singură dată a construcţiei acestei biserici – 1824. Acestei date i-a fost subscris şi ctitorul bisericii vechi, cu hramul Sfântului Duh, construită în 1805 (sau 1804). Anume acest lucru vorbeşte despre o continuitate neobişnuită a clădirilor, adică despre faptul, că biserica mai veche, cel mai probabil, a fost reconstruită capital şi extinsă, în urma cărui fapt a fost strămutat Sfântul Prestol, şi din această cauză, posibil, lăcaşul a fost resfinţit, presupun istoricii.

Dacă cercetăm mai minuțios această problemă, putem constata că de fapt vorbim despre aceeași sărbătoare, care în Patriarhia Română și cea Rusă se denumește diferit. Astfel, Duminica Cinzecimii sau a Pogorârii Sfântului Duh (numită în popor Duminica Mare sau Rusaliile) în Patriarhia Rusă mai este numită Sfânta Treime. În Patriarhia Română Sfânta Treime se sărbătorește a doua zi după Cinzecime. Problema devine explicabilă dacă ne aducem aminte că exact în această perioadă Basarabia a fost anexată Imperiului Rus.

În 1837 pe banii moşierului din sat, consilierul titular Gheorghe Cazimir, la biserica Sfânta Treime a fost instalat un iconostas nou, eveniment fixat în documentele istorice din arhivă (cererea moşierului, rezoluţia Arhiepiscopului Dimitrie şi raportul Blagocinului judeţului Orhei despre sfinţirea iconostasului la 12 decembrie 1837).

În 1855, moştenitorii moşierului Ioan al lui Gheorghe Andrianov au dat bani pentru reparaţia capitală a bisericii Sf. Treime, şi anume consolidarea clădirii cu ajutorul unor proptele de piatră – trei contraforturi («…а перeцилор с-ау фэкут трий проптиторий де пиатре…»). Datorită acestui fapt, clădirea s-a menţinut mai multe decenii în şir. Tot atunci biserica şi clopotniţa au fost acoperite cu şindrilă nouă.

În 1880 pe banii moşierului local Constantin Andrianov acoperişul de  lemn al bisericii a fost schimbat cu unul metalic (din tablă zincată).

Către anul 1916 biserica ajunge într-o stare tehnică nesatisfăcătoare:

„Biserica este construită în 1824 prin străduinţele moşierului Codrean, data şi luna sfinţirii nu sunt cunoscute.

Clădire de lemn pe fundament de piatră, cu clopotniţă separată, pe patru stâlpi;  şubredă, cu crăpături dintr-un capăt în altul, lăsată într-o parte, acoperiră cu fier. Şubrezimea ei nu poate fi înlăturată, iar măsuri pentru construcţia unei biserici noi nu se iau. Gardul este de piatră, trainic; căsuţă pentru paznic nu este. Are un singur prestol – Sf. Treime – şi hramul se sărbătoreşte o dată în an.

Biserica este deservită de clericii din s. Cruglic. Slujbele se săvîrşesc pe rînd: în biserica principală (Cruglic) şi în cea subscrisă (Ohrincea)”.

Cu toate acestea, în 1924 nu se atestă o degradare cardinală a clădirii:

«Ohrincea, jud. Orhei – Biserica sf. Treime zidită la anul 1824. În catagrafia bisericilor de la 1812-13 biserica se pomeneşte ca zidită la 1805»

«Biserica are forma corabiei dreptunghiulare şi este construită din nuele şi stuf, lipite cu lut şi acoperite pe dinafară cu scăndure. Pereţii sunt susţinute de trei contraforturi de piatră. Ferestrele mici, aşezate sus, ca la bisericile vechi moldoveneşti, aruncă puţină lumină înlăuntru. Biserică a fost renovată cu mai multe icoane vechi cu inscripţii moldoveneşti».

Biserica Sf. Treime din s. Ohrincea, raionul Criuleni a fost închisă pentru slujire în 1957; după închidere clădirea a stat pustie câţiva ani, aici urmând să se afle un depozit al colhozului. Acest lucru s-a răsfrâns în mod catastrofal asupra stării generale a bisericii.

 În toamna anului 1989 are loc o adunare a satului la care s-a pus în discuţie problema locaşului de cult. S-a hotărât: 1. Biserica veche sa fie demolata şi in locul ei să fie construită una nouă. 2. Banii pentru lucrările de construcţie să fie colectaţi de la săteni. 3. Responsabili de lucrările de construcţie sa fie moș Dumitru Iurcu care cândva a fost pălămar la biserică. 4. De organizat lucrările de demolare a clădirii bisericii vechi începând cu primăvara anului 1990 în frunte cu un comitet din 10 persoane: l. Lisnic Pantelemon; 2. Dima Ioan; 3. Lisnic Pantelimon; 4. Ţiganaş Gheorghe; 5. Vîrlan Vladimir; 6. Dima Gheorghe; 7. Vîrlan Ion; 8. Grecu Spiridon; 9. Malitev Ion; 10. Ivanicov Alexadru.

Începând cu primăvara anului 1990 lucuitorii din Orincea de la mic şi pâna la mare au ieşit de a da o mîină de ajutor la pregătirea locului pentru noua biserica. Cu binecuvântarea preotului Iosif Crudu, paroh al bisericii de la Hîrtopul Mare, a fost pusă şi sfinţita piatra de temelie a noii biserici pe baza fundamentului bisericii vechi. Construcţia mergea cu paşi rapizi fiind susţinuta şi de cârmuirea colhozului în frunte cu dl Simon Dumitru originar din oraşul Criuleni, care mai târziu devine preşedinte al raionului. Un aport deosebit la ridicarea bisericii au avut-o gospodarii satului aşa ca: dnii  Nicolai Andrei cu soţia Liuba şi cu copiii lor, Țiganaș Petru, Țiganaș Gheorghe, Lisnic Pantelemon, Netbaliuc Vera, familiile Vîrlan, Dima Iurcu, Brumar, Rapcea, Zolotco, Ivanicov ş.a. În anul 1992 biserica a fost sfinţită de mitropolitul Vladimir.

Preoţii parohi ai bisericii Sf. Treime din s. Ohrincea

Până în anul 1873 în s. Ohrincea era o parohie, adică o unitate bisericească teritorial-administrativă separată, şi, respectiv, biserica Sf. Treime avea clerul său, din care făceau parte un preot, un cântăreţ (dascăl) şi un pălămar.

În 1873, cînd au fost redistribuite parohiile Eparhiei Chişinăului şi a Hotinului, parohia Ohrincea a fost desfiinţată, biserica Sf. Treime a fost subscrisă parohiei satului vecin Cruglic. Parohia a fost desfiinţată, probabil, din cauză numărului mic de locuitori şi pentru extinderea parohiei. La timpul respectiv s. Ohrincea cuprindea 28 de gospodării cu 219 persoane: 112 bărbaţi şi 107 femei. Pentru comparaţie – la Cruglic locuiau atunci 475 de oameni. Ulterior, populaţia creştin-ortodoxă din s. Ohrincea era păstorită de preoţii bisericii Sf. Arhanghel Mihail din s. Cruglic.

Doar pe o perioadă scurtă, între anii 1942–1944, parohia din sat a fost restabilită şi la biserica Sf. Treime slujeau un preot cu dascăl, care în 1944 s-au evacuat în România.

Bazându-ne pe documentele Dicasteriei Duhovniceşti Exarhiceşti şi ale Consistoriului bisericesc din Chişinău, putem întocmi o listă a preoţilor (în ordine cronologică), care au slujit în s. Ohrincea din 1812 şi pînă în 1873. Aceste date documentare şi autentice stau la baza următorului compartiment din prezenta lucrare.

Anii 1810 – 1820 – preotul Grigore Samborschi.

Despre el nu se ştie aproape nimic, în afară de faptul, că era de viţă nobilă. Părintele Grigore era aspru de fire şi iute la mânie. Pentru cea mai mică încălcare îi pedepsea personal pe cei vinovaţi, dovadă servind plângerea dascălului Latoţchi, pe care părintele Grigore l-a bătut personal pentru faptul, că a venit la biserică în stare de ebrietate. Plângeri de felul acesta veneau şi din partea sătenilor, pedepsiţi în acelaşi mod. Dar când aceste încălcări ajungeau să fie cercetate, Dicasteria Duhovnicească nu găsea mare vină în acţiunile părintelui Grigore, cu atât mai mult că reclamanţii se împăcau de curând cu preotul. Doar datorită unor astfel de acte, care s-au mai păstrat, a fost posibil să fie identificat numele celui mai vechi (în aspect cronologic) preot al bisericii Sf. Treime.

Din 1829 – preotul Ştefan Butuc. S-a născut în 1801, fiu de preot, nu a învăţat la Seminar; la 18 mai 1829 a fost hirotonit preot pe seama bisericii din s. Ohrincea, judeţul Orhei. La 10 septembrie 1836 a fost numit blagocin al judeţului Orhei.

Din 1848 preotul Ioan Boldişor. S-a născut în 1817, fiu de pălămar, la Seminar nu a învăţat; la 5 martie 1838, prin ordinul Consistoriului bisericesc din Chişinău, a fost numit dascăl la biserica din s. Pereni, judeţul Orhei; la 2 august 1845 a fost hirotonit preot pentru biserica din s. Ohrincea, judeţul Orhei. La 13 septembrie 1861, prin ordinul Consistoriului bisericesc din Chişinău, a fost pentru beţie oprit de a oficia cele sfinte şi a purta rasă, şi trimis să-şi ispăşească canonul la mănăstirea Saharna.

Din 1866 preotul Grigore Iacov. S-a născut în 1807, fiu de preot, la Seminar nu a învăţat; la 13 ianuarie 1831, prin ordinul Consistoriului bisericesc din Chişinău, a fost numit dascăl la biserica din Vadul-lui-Vodă, judeţul Chişinău. La 26 februarie 1836 a fost transferat dascăl la biserica din s. Oniţcani, judeţul Orhei. La 30 martie 1840 hirotonit preot pentru biserica din s. Oniţcani, judeţul Orhei. În 1866 transferat preot la biserica din s. Ohrincea, judeţul Orhei.

Fiind la o vîrstă destul de înaintată, preotul Grigore şi-a încheiat slujirea la biserica Sf. Treime, iar dascălul Mihail Croiştorean a fost transferat în 1873 la biserica Sf. Arhanghel Mihail din s. Cruglic, unde s-a aflat pînă în 1917.

În 1942-1944 – preotul Ioan Sajin. A slujit la biserica Sf. Treime în jur de doi ani, apoi în 1944 s-a evacuat în România.

După redeschidere, primul preot care a slujit a fost părintele Ioan Şeptelici, care în anul  1998 a fost transferat la biserica din s. Ustia, r. Dubasari. În locul lui a fost numit preotul Anatolii Ghinda, care în scurt timp decedează. I-a urmat preotul Petru Negară, care a slujit până în Postul Mare al anului 1999, dupa care a fost transferat la Molovata Nouă. După aceea au slujit mai mulţi preoţi, perioade scurte, până a fost numit în 2006 preotul Dumitru Marandiuc, care slujeşte pâna în prezent.

     Самые ранние известия свидетельствуют о том, что на вотчине Холерканы, принадлежавшей ясскому монастырю Св. Саввы, уже в 1796 году существовала деревянная церковь во имя Св. Архистратигов.

     К 1813 году она дошла в неудовлетворительном состоянии, что и было кратко зафиксировано в церковном документе:

«Околул Ниструлуй де Сус – Холeрканы – ц.Архистратигов – деревянная, плохая, утворью недостаточна.»

     Поэтому и возникла потребность в постройке в селе новой церкви.

    Первая каменная церковь в селе Голерканы была построена в 1817 году, о чем свидетельствуют документы:

«Церковь Св. Архистрага Михаила села Холeрканы, принадлежащего монастырю Святого Саввы города Яссы – Постороена в 1817 году тщанием купца Зоицы Кондинерула. – Зданием каменная, покрыта шинделью, с особенною колокольнею на четырех деревянных столбах, покрыта тоже шинделью.»

     В 1866 году к зданию Свято – Михайловской церкви была пристроена каменная колокольня.

     В то время селение Голерканы входило в число имений принадлежавших Иерусалимскому монастырю Св. Гроба Господня. Как значится в документе («Список – новоустроенным и перестроенным церквам в селениях, принадлежащих монастырю Св. Гроба Господня в Бессарабии»), составленном Управляющим имениями протосингелом (архимандритом) Никодимом:

«В селении Холерканах в 1866 году старая ветхая церковь перестроена, поставлена новая к ней колокольня, окрашена внутри и снаружи, сделаны новые иконостас и иконы, новая утварь и сосуды и издержано всего 2200 руб. серебром.».

     Из послания протосингела Никодима от 22 февраля 1866 года становится известно, кто именно занимался строительными работами:

«В селение Холерканы для перестройки тамошней церкви и устройства новой каменной колокольни едет подрядчик Феодосий Дроплев…».

     В 1895 году в селе Голерканы была построена новая каменная церковь, дошедшая до нашего времени, и имеющая более чем столетний возраст (116 лет).

«Церковь в селе Голерканах построена в 1895 году тщанием общества села и суммы, отпущенной в пособие обществу от доходов с имений заграничных монастырей – Зданием каменная и покрыта железом, в одной связи с колокольнею каменною. – Кругом церковь обведена каменною оградой, а в ограде построена каменная сторожка покрытая железом. Церковь стоит на каменном фундаменте. – Престол во имя Св. Николая Чудотворца. Престольный праздник празднуется 9 мая.»

    Есть основания полагать, что церковь была построена по проекту архитектора Михаила Степановича Сероцинского, в то время занимавшего должность Епархиального Архитектора, спроектировавшего многие церкви в Бессарабии, и в Оргеевском уезде в частности. Хотя прямых документальных доказательств об этом покамест не имеется.

     Наверное, самый основательный ремонт голерканской церкви производился в 1913 году, когда в колокольне был разобран каменный крестовый свод, пробит в стене колокольни проем для двери на хоры, устроены новые хоры, настлан в церкви новый пол, установлены металлические решетки на окна, уложены каменные плиты вокруг церкви, вызолочены кресты и др.

     Ремонт производил подрядчик Евфимий Прохоренко под наблюдением архитектора М.С. Сероцинского, который и составил подробную смету на ремонт здания церкви. Ремонт здания церкви обошелся в 4200 рублей./

     Следует заметить, что если предыдущие церкви в селе (деревянная и каменная 1817 г.) были освящены во имя Св. Архистратига Михаила, то ныне существующая церковь в 1895 году освящена во имя Св. Николая Чудотворца.

Приходские священники:

    C 1843 – о. Захария (Софрониевич) Сандулескул. В церковных документах 1870-х годов фамилия священника несколько видоизменилась – и Сандулескул превратился в Сандулевского; род. в 1813г. в с. Голерканы; дьячковский сын; в Семинарии не обучался; 6 октября 1837г. определен пономарем к церкви с.Суслены де Сус, Оргеевского уезда;17 февраля 1843г. Высокопреосвященным  Димитрием, Архиепископом Кишиневским и Хотинским рукоположен во священника к церкви с.Голерканы; 26 марта 1853г. награжден набедренником, а в 1858г. получил наперстный крест в память войны 1853-1856гг.; в 1874г. удостоен благословения Святейшего Синода. Состоял священником, как минимум, до 1877г.

    1880-е годы  –  ?

    1891- 1909гг. – о. Николай (Георгиевич) Яков, род. в 1869г. в с. Оницканы; священнический сын; окончил полный курс Кишиневской Духовной Семинарии; 8 октября 1891г. рукоположен во диакона, а 17 октября 1891г. рукоположен во священника к церкви с. Голерканы; 4 августа 1909г. переведен к церкви с. Оницканы.

    С 1909г. – о. Матвей (Порфирьевич) Ников, род. в 1885г. в с. Вережены; сын псаломщика; окончил полный курс Кишиневской Духовной Семинарии; 9 ноября 1908г. рукоположен во диакона, а

16 ноября 1908г. рукоположен во священника с. Оницканы; 4 августа 1909г. переведен к церкви с. Голерканы, где продолжал служить и в 1930-е годы, будучи настоятелем храма.

    1941-1942гг. –  о. Петр  Гербановский, род. в 1900г.; окончил полный курс наук в Кишиневской Духовной Семинарии; в 1927г. рукоположен во священника к церкви с. Мигулены, Оргеевского жудеца; переведен к церкви с. Голерканы.

    1943-1944гг. –  о. Всеволод (Константинович) Гума, род. в 1888г. в с. Ст. Дубоссары; священнический сын; окончил полный курс наук Кишиневской Духовной Семинарии; 24 ноября 1915г. рукоположен во священника к церкви с. Блиндешты, Бельцкого уезда. В 1930г. переведен к церкви с. Чокылтяны, Оргеевского жудеца. Переведен к церкви с. Голерканы.

    Необходимо отметить интересную подробность, касающуюся кадрового состава причта голерканской церкви. Так, с 1904 года по, как минимум, 1944 год, т.е не менее 40 лет, псаломщиком Николаевской церкви состоял Андрей Михайлович Пламадялэ, родившийся 25 мая 1881 года в предместье города Кишинева Боюканах, в семье многолетнего священника Боюканской церкви Михаила Иоанновича Пламадялэ – отца известного молдавского скульптора Александра Михайловича Пламадялэ, автора памятника господарю Штефану чел Маре в Кишиневе и многих других талантливых произведений. Таким образом, псаломщик голерканской церкви Андрей Пламадялэ был родным (старшим) братом скульптора. Кстати, сам скульптор окончил Кишиневское Духовное училище и Духовную Семинарию. Андрей Пламадялэ обучался в Кишиневском Духовном училище, которое после двух классов обучения вынужден был оставить по болезни. Затем, через некоторое время, он обучался в школе псаломщиков. Еще следует добавить, что, вступая в должность псаломщика Николаевской церкви, Андрей Пламадялэ взял на себя обязательство, перед викарным епископом Аркадием, создать при церкви церковный хор, что, надо полагать, он успешно выполнил.

    С 1946г.- о. Николай (Иванович) Григорашенко, род. в 1898г. в с. Голерканы; окончил школу псаломщиков; 8 августа 1946г. рукоположен во священника к церкви с. Голерканы. С 27 мая 1947г. обслуживал так же и церковь с. Маркауцы.

    В 1959 году Свято-Николаевская церковь села Голерканы была закрыта для богослужений…

     Церковь была вновь открыта в 1990 году. Настоятелем был назначен

о. Василий Пиструй,  который приложил огромные усилия чтобы вернуть храму былую красоту. Надо отметить, что церковь также пострадала во время Преднестровского конфликта в 1992 году. Следы от осколков снарядов сохранились до сих пор на стенах церкви и приходского дома…

    С 22 августа 2000 года настоятелем был назначен о. Феодор Пелин, который вместе с матушкой усердно трудились, сумев сплотить крепкую христианскую общину.

    С 23 сентября 2004 года служит о. Эмануил  Григориев. 

Din cele mai vechi mărturii aflăm că în otcina Horelcani, care aparţinea mănăstirii Sfântului Sava din Iaşi, exista o biserică din lemn cu hramul în cinstea Sfinţilor Arhistratigi. Către 1813 ea a ajuns într-o starea deplorabilă, fapt care a şi fost fixat în scris în unul din documentele bisericeşti: „Ocolul Nistrului de Sus – Horelcani – biserica Sfinţilor Arhistratigi – din lemn, în starea nesatisfăcătoare, nu este înzestrată pe deplin cu toate cele necesare pentru cult„.De aceea a şi apărut necesitatea construirii în localitate a unei noi biserici.

    Prima biserică din piatră la Holercani a fost construită în 1817, fapt confirmat de documente:

„Biserica Sfântului Arhistratig Mihail din satul Holercani, care aparţinea mănăstirii Sfântului Sava din Iaşi, a fost construită în 1817 datorită străduinţelor negustorului Zoiţî Condinerul. Edificiul este din piatră, acoperişul este din şindrilă. Clopotniţa este separată de edificiul bisericii, constituind patru piloni de lemn cu acoperiş, de asemenea, cu şindrilă„.

    În 1866 edificiului bisericii Sfântului Arhanghel Mihail i-a fost adăugată o clopotniţă din piatră.În acea vreme localitatea Holercani intra în lista moşiilor care aparţineau mănăstirii Sfântului Mormânt din Ierusalim. Acest document intitulat „Lista bisericilor construite şi reconstruite din localităţile din Basarabia ce aparţineau mănăstirii Sfântului Mormânt din Ierusalim” a fost alcătuit de Administratorul acestor moşii, protosinghelui (arhimandritul) Nicodim:”În satul Holercani în 1866, biserica veche a fost reconstruită, i s-a adăugat o clopotniţă nouă, a fost vopsită în interior şi exterior, a fost instalat un iconostas nou şi icoane, a fost înzestrată cu vase liturgice şi alte obiecte de cult, şi depus în total 2200 ruble de argint„.

    Dintr-o scrisoare a protosinghelului Nicodim din 22 februarie 1866 aflăm cine anume s-a ocupat de lucrările de construcţie:”În localitatea Holercani pentru reconstrucţia bisericii şi edificarea unei clopotniţe din piatră merge antreprenorul Feodosie Drtoplev…„.

    În anul 1895 în satul Holercani a fost construită o nouă biserică din piatră, care a ajuns până în zilele noastre, având peste o sută de ani.”Biserica din satul Holercani a fost construită în 1895 datorită străduinţei locuitorilor şi a unei sume de bani dată din fondul veniturilor moşiilor mănăstirilor închinate. – Edificiul este din piatră acoperit cu tablă metalică, unită cu clopotniţa, tot din piatră. – Curtea este îngrădită cu gard din piatră, iar în curte este construită o casă parohială acoperită cu tablă metalică. Temelia bisericii este din piatră. – Hramul bisericii este în cinstea Sfântului Nicolae, făcătorul de minini. Ziua hramului se sărbătoreşte la 9 mai„.

    Putem presupune că biserica a fost construită după proiectul arhitectului Mihail Stepanovici Seroţînschii, care la acea vreme ocupa funcţia de Arhitect eparhial şi care a proiectat mai multe biserici din Basarabia, în judeţul Orhei, în special. Dar, dovezi documentare directe despre acest fapt, cu părere de rău nu avem.

    După toată probabilitatea, cea mai capitală reparaţie în biserica din Holercani a fost efectuată în anul 1913, când a fost demontată bolta cruciformă din piatră şi a fost făcută prin peretele clopotniţei o uşă pentru a ajunge în cafastru nou construit, când a fost schimbată o podea nouă, au fost instalate gratii metalice la ferestre, au fost aşezate pavele în jurul bisericii, au fost aurite crucile etc.

    Reparaţia a fost efectuată de antreprenorul Efimii Prohorenco sub supravegherea arhitectului M.S. Seroţinschii, care a făcuta o estimare detaliată a cheltuielilor de reparaţie a edificiului bisericii. În total pentru reparaţie s-au cheltuit 4200 ruble.

    Trebuie menţionat că dacă bisericile precedente din Holercani (cea de lemn şi cea din piatră, 1817) au avut hramul în cinstea Sfântului Arhanghel Mihail, atunci cea nouă construită în 1895 a fost târnosită în cinstea Sfântului Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni.

Preoţii

    Din 1843 la Holercani a slujit preotul Zaharia Sandulescu, născut în 1813 în Holercani, fiu de dascăl (tata – Sofronie Sandulescu), nu a învăţat la Seminar. La 6 octombrie 1837 a fost numit pălămar la biserica din Suslenii de Sus, judeţul Orhei; la 17 februarie 1843 arhiepiscopul Dimitrie Sulima l-a hirotonit în treapta de preot pe seama bisericii din Holercani; la 26 martie 1853 a fost decorat cu dreptul de a purta Nabedrenic, în 1858 a primit cruce pectorală în amintirea războiului din 1853-1856; în 1874 a primit binecuvântarea Sfântului Sinod. A slujit la Holercani cel puţin până în 1877.

    În anii 1891-1909 a slujit preotul Nicolae (Nicon) Iacov, născut în 1869 în Oniţcani, fiu de preot (tata – Gheorghe Iacov), a absolvit Seminarul teologic din Chişinău. La 8 octombrie 1891 a fost hirotonit în treapta de diacon, la 17 octombrie 1891 a fost hirotonit în treapta de preot pe seama bisericii din Holercani, la 4 august 1909 a fost transferat la biserica din Oniţcani.

    Din 1909 a slujit preotul Matei Nicov, născut în 1885 în Verejeni, fiu de cântăreţ bisericesc (tata – Porfirii Nicov), a absolvit Seminarul teologic din Chişinău. La 9 noiembrie 1908 a fost hirotonit în treapta de diacon, la 16 noiembrie 1908 a fost hirotonit în treapta de preot pe seama bisericii din Oniţcani, la 4 august 1909 a fost transferat la biserica din Holercani, unde a slujit şi în anii 1930, fiind paroh al bisericii.

    În 1941-1942 a slujit preotul Petru Gherbanovschi, născut în 1900, a absolvit Seminarul teologic din Chişinău. În 1927 a fost hirotonit în treapta de preot pe seama bisericii din Miguleni, judeţul Orhei, ulterior transferat la Holercani.

    În 1943-1944 a slujit preotul Vsevolod Guma, născut în 1888 în Dubăsarii Vechi, fiu de preot (tata – Constantin Guma), a absolvit Seminarul teologic din Chişinău. La 24 noiembrie 1915 a fost hirotonit în treapta de preot pe seama bisericii din Blindeşti, judeţul Bălţi, în 1930 a fost transferat la biserica din Ciocîlteni, judeţul Orhei, ulterior transferat la Holercani.

    Un detaliu important privitor la clerul bisericii din Holercani, care nu poate fi trecut cu vederea este legat de un cântăreţ bisericesc (dascăl).Din 1904 până în 1944 cântăreţ bisericesc al bisericii Sfântul Nicolae din Holercani a fost Andrei Mihailovici Plămădeală, născut la 25 mai 1881 în Buiucanii Chişinăului, în familia preotului Mihail Plămădeală – tatăl cunoscutului sculptor Alexandru Plămădeală, autorul monumentului voievodului Ştefan cel Mare din centrul Chişinăului şi a altor opere de artă. Astfel, cântăreţul bisericii din Holercani Andrei Plămădeală era fratele mai mare al sculptorului. El a învăţat timp de doi ani la Seminarul teologic inferior din Chişinău, dar pe motive de sănătate, a abandonat studiile. Ulterior a învăţat într-o şcoală de cântăreţi bisericeşti. Atunci când a fost numit la Holercani Andrei Plămădeală şi-a luat angajamentul în faţa episcopului vicar Arcadie Filonov (1887-1907) să întemeieze un cor bisericesc, lucru care după toată probabilitatea l-a făcut.

    Din 1946 a slujit preotul Nicolae Grigoraşenco, născut în 1898 în Holercani. A absolvit şcoala de cântăreţi bisericeşti, la 8 august 1946 a fost hirotonit preot pe seama bisericii din Holercani, din 27 mai 1947 deservea şi parohia Marcăuţi.

    În 1959 biserica Sfântul Nicolae din Holercani a fost închisă…

    Biserica a fost redeschisă odată cu numirea în funcția de paroh din 20 iunie 1990 a părintelui Vasile Pistrui,care cu multă dragoste și sârguință a readus la viața liturgică sfântul lăcaș. Biserica a avut de suferit, deasemenea, în urma conflictului armat de pe Nistru din 1992. Urme de schije se observă până astăzi pe pereții bisericii și a casei parohiale…

    Din 22 august 2000 paroh a fost numit părintele Teodor Pelin, care, la fel, împreună cu preoteasa s-au ostenit pe tărâmul pastoral, reușind să cristalizeze o temeinică comunitate creștină.

    Din 23 septembrie 2004 slujește părintele Emanuil Grigoriev.

Nu credem că este bucurie mai mare pentru om decât a-I putea face Dumnezeului celui viu sălaş pe pământ. Şi constatăm aceasta din grija deosebită cu care arhiereul, alături de alţi preoţi şi poporul, înalţau rugăciuni, la punerea primei pietre în temelia viitoarei biserici mult dorite în satul Măgdăceşti.

Toate aceste lucruri le-am trăit cu însufleţire pe data de 21 septem¬brie 1996. Primit în sat, pentru prima dată Înalt Prea Sfinţia Sa Mitropolitul Vladimir, părintele şi purtătorul de grijă pentru Ortodoxia din Moldova aduce cu sine binecuvîntarea târnosirei noului sfânt lăcaş pe care măgdăceştenii nu l-au avut niciodată, dar l-au dorit mereu.
Istoricul satului Măgdăceşti este atestat documentar şi oficial din tim¬pul reformei agrare a lui Stolîpin din 1906-1911. Această perioadă a avut efecte pozitive şi în Basarabia. Astfel, pentru dezvoltarea gospodăriilor ţăranilor din vechiul sat vecin Drasliceni s-au repartizat loturi de pămînt în vechea selişte Măgdăceşti (denumirea localităţii provine de la un propri¬etar pe nume Petre Măgdicin, care a stăpânit această moşie). Astfel o parte din drasliceneni au trecut cu traiul şi gospodăria la Mădgăceşti. Fiecare ţăran primea ceva mai mult de 7 desitine de pămînt.
E dificil astăzi să stabilim numărul ori lista drăslicenenilor care au obţinut loturi la Măgdăceşti, în orice caz, e mare, în jur de 100 de ţărani au trecut la „hutor”, unde şi o altă denumire a sat¬ului „Flutura”. Printre primii veniţi se cunoaşte Dumitru Dabija, e considerat întemeietorul satului, apoi Gheorghe Maxim, Mihail Guzun, Tudor Varzari ş.a. Cu toate acestea partea Măgdăceşti e întâlnită mult mai vechi în acte şi man¬uscrise, de exemplu la Darie Donici, la 6 septembrie 1709, unul, Lupaşcu vinde o parte de loc la erhanul din Drasliceni „din partea de gios din sat din Măgdăceşti… şi aceasta se pogoară până în satul Paşcanilor…”.
Alt act de jalbă vine la domnul Moldovei în 1724 la Grigore Ghica Vodă şi-i spune: „am moşie la Măgliceşti şi Brişliceni ce-s la ţinutul Orheiului pe Ichil”, denumirile suportă simple schimonisiri indigene (Măgdăceşti şi Drasliceni).
Deci satul nu are o istorie atât de veche, dar păstrează datini şi tradiţii mul¬tiseculare. Satul Măgdăceşti este în majori¬tate creştin ortodox. Întotdeauna răzeşii din Măgdăceşti, creştini şi gospodari în cuvînt şi faptă au visat cu propriile forţe din mila Domnului să înalţe o sfântă biserică.Pentru că din nou s-au dovedit omănoşi, măgdăceştenii în primăvara anului 1996 se împacă şi cu încredere primesc şi se lasă păstoriţi de tânărul preot Igor Condrea doar de 19 ani pe care i l-au hărăzit Dumnezeu cu binecuvântarea Mitropolitului. Împreună cu activul satu¬lui şi un grup de bărbaţi în etate, care merită mulţumire şi recunoştinţă, sârguincioşilor Gheorghe Bălan, Andrei Guzun, Ion Spînu și Gavril Guzun s-a reuşit în scurt timp înregistrarea comunităţii de creştini la Ministerul Cultelor. Din partea primăriei s-a oferit spaţiu pentru un sfânt lăcaş provizoriu în vechea grădiniţă de copii, cu purtarea de grijă a primarului de atunci Atanasie Dumneanu. Poporul cuminte, poporul lui Dumnezeu din acest sătuc orfan de biserică s-a arătat plin de hotărâre şi entuziasm de a-şi împodobi ţinutul cu un sfânt lăcaş, care-i va naşte prin botez, sfinţi, milui, ierta şi petrece în veşncie la Tatăl nostru cel din cer.
Aşa a luat început minunea zidirii casei lui Dumnezeu la noi în sat. Cu veşminte, rechezite sfinte, icoane, obiecte sacre pentru liturghie şi ierurgii au venit îngerii lui Dumnezeu prin mâinile oamenilor buni şi preoţilor Pavel Cebanu (regretat), protoiereului Ioan Plămădeală, protopopul de Criuleni pe atunci, protoiereului Vitalie Roşca, până atunci parohul satelor Drasliceni şi Măgdăceşti. Părintele Vitalie ca un adevărat duhovnic a înţeles necesitatea unei biserici pentru fii lui sprituali din Măgădceşti, binecuvîntîndu-i cu daruri, o cruce de prestol, cădelniţă, agheasmatar, veşminte şi multe alte foarte necesare. Şi ca oricare adevărat părinte ce-şi petrece copii în viaţă, el care-i păstoreşte a treia decadă de ani a simţit, credem, şi du¬rere, şi nostalgie, şi îngrijorare pentru soarta poporului său ce pleacă sub altă îngrijire.
Nu ştiu cum la voi ori la alţii, dar la noi de la mic la mare, de la tânăr la bătrân, sărac şi bogat, toţi cu răspundere şi grijă ofereau ajutorul posibil. Carierele de piatră din Micăuţi, Cricova, Ohrincea ş.a. au găsit în braţele pământului piatră lăsată de Dumn¬ezeu pentru biserica din Măgdăceşti şi cu bucurie ne-au oferit-o (recunoştinţă şefilor mărinimoşi). Organizaţii gospodăreşti şi firme, agenţi economici şi pensionari, toată lumea forfotea într-ajutor, cu bani, ciment, metal, sticlă, braţe de muncă, fii şi părinţi, bunei cu nepoţi, fraţi, prieteni, vechi duşmani reîmpăcaţi, toată lumea era plină de sfântul scop,să construim cu toţi biserica noastră! Chiar şi cei cu nimic sfânt ne-au ajutat, căci „nu ne-au încurcat”.
Prin arhitectura şi imaginea sa, lăcaşul de cult este o imagine sensibilă a Bisericii cereşti. Biserica e orientată spre răsărit, spre locul de unde vine lumina, Hristos- soarele dreptăţii. Iar planul după care e construită e cel de navă, simbolizând corabia mîntuirii. Aceasta e forma bisericii din satul nostru. Proiectul l-au realizat arhitecţi de la Regia Cadastre Criuleni, ţinând cont de tradiţiile şi canoanele ortodoxe. La cererea grupului de iniţiativă clădirea bisericii s-a dorit mai mare, cu perspectiva creşterii localităţii. Bi¬serica are lungimea de 28m, lăţimea 14m, înălţimea la crucea clopotniţei 28m, aproximativ 250 m2 pentru cazarea creştinilor la rugăciune. Deci lăcaşul sfânt este un element nelipsit din viaţa satului şi acelor ce-L caută pe Dumnezeu.
Teren pentru zidirea bisericii s-a oferit în centrul satului, lângă cimitir. Colectări s-au făcut de la săteni şi din partea creştinilor din satele vecine. Printre colectele mai mari s-au remarcat donaţiile făcute de familia Ion şi Vera Guzun. În fondul construcţiei bisericii veneau nu numai bani, ci şi orice fel de ma¬teriale de construcţie, metal, lemn, ciment, piatră și nisip. Tot beneficiul primit de la cti¬torii Guzun se ridică la valoarea a mai mul¬tor sute de mii… Danii substanţiale bisericii au oferit familiile Arabagiu, Buzu, Boaghi, Dumneanu, Guzun, Chiperi, Efros, Onica, Soltan ş.a. Credem că nu este persoană în sat care să nu fi ajutat cu ceva la zidirea şi ame¬najarea bisericii. Dacă însă nu au reuşit să o facă, încă există această sfântă posibilitate. Pentru interiorul bisericii s-a hotărât pictura murală și un iconostas sculptat în lemn în stil românesc.
Frumuseţea lăcaşului, profunzimea rugăciunilor, bogăţia conţinutului şi ar¬monia melodică a cântărilor rinduielilor liturgice sînt factorii care produc în suf¬letul celui ce se roagă stări înălţătoare de trăire duhovnicească, pregătindu-1 pentru primirea harului divin. Chiar din primile slujbe cititori şi cîntăreţi au umplut strana dornici de slujire, iar dăscălia de 10 ani o poartă bătrânelul Gheoghe Garciuc.
Azi credincioşii se bucură de un mi¬nunat cor de copii, cu glasuri şi suflete dalbe şi curate slavoslovind pe Dumnezeu. Corul copiilor a fost fondat şi organizat de profesoara de muzică de la liceul Măgdăceşti, dra Veronica Boaghi. Astăzi corul este format din 30 de copii şi tineri, care se bucură de suc¬cese la multe concursuri şi festivaluri.
Biserica a fost împodobită în anul 2003 cu un set de 7 clopote cu sîrguinţa şi cheltuiala a trei familii creştine. Su¬netul lor metalic va despica triumfător văzduhurile pentru ca să străbată de¬parte, vestind pretutindeni că avem şi noi o casă a Domnului, care prin însăşi înfăţişarea ei din afară şi prin podoa¬bele din lăuntru să poată face mărturie dreaptă despre tăria credinţei acelora care cu frica lui Dumnezeu au ridicat biserică şi acum intră întrânsa la rugă şi închinare.
Biserica a fost sfințită la data de 23.09.2010 de către un sobor de preoți în frunte cu ÎPS Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și al întregii Moldove.

 

În s. Bălțata, cu părere de rău, nu a existat biserică ortodoxă. La inițiativa unui grup de creștini, în frunte cu dna Valentina Vacarea, o fostă ospătărie, din anul 2000, va urma să fie transformată într-un micuț lăcaș de rugăciune.

    În această parohie au slujit mai mulți preoți, dintre care: preotul Vladimir Caprari(18.01.2001-22.04.2001), preotul Ioan Rusnac (28.04.2001-14.10.2001), preotul Nicolae Rotaru (20.10.2001-09.05.2002) ș.a. Din 19.02.2003  preot paroh este numit părintele Petru Negară. Din 12.10.2012 slujește părintele Samuel Bacarji, care cu multă dragoste amenajează Sf. Lăcaș și efectuiază numeroase lucrări de construcție. Se preconizează construcția unei noi biserici. Din 16.07.2015 în funcția de paroh este numit preotul Constantin Cojocaru.

Prima menţiune documentară a localităţii Criuleni datează din anul 1607. Primele documente descoperite ne vorbesc despre unele aspecte ale vieţii legate de un mic sătuc şi despre proprietarii şi locuitorii lui.

    Prima menţiune documentară privitoare la locaşul de cult datează din anul 1796. Hramul era „Sfântul Arhanghel Mihail”. Biserica era din lemn acoperită cu stuh, interiorul uns cu lut şi văruit, avea iconostas, icoane şi cărţile de cult necesare. În acea vreme cea mai mare parte a moşiei satului Criuleni era proprietatea Mitropoliei din Iaşi. În 1813 aceasta a trecut în posesia boierului Iordachi Chiriac Bartolomeu. Cealaltă parte era deţinută de familiile de răzeşi.

    Către anul 1814 în locul bisericii de lemn a fost construită o biserică din piatră, care a fost sfinţită la 6 septembrie 1814. Hramul bisericii a rămas acelaşi. Noul locaş de cult a fost construit din donaţiile locuitorilor satului Criuleni. Separat de biserică, deasupra porţii care ducea în curte a fost înălţată o clopotniţă din piatră. Şi biserica şi clopotniţa au fost acoperite cu şindrilă.

    În perioada stăpânirii ţariste locaşul de cult a fost reparat de mai multe ori. În 1894 a fost efectuată o reparaţie capitală, am putea spune într-o anumită măsură chiar o restaurare, în urma căreia interiorul a fost lărgit, a fost schimbat totalmente acoperişul şi forma lui, atât biserica, cât şi clopotniţa au fost acoperite cu tablă metalică. Toate acestea au fost efectuate din surse obşteşti şi din cele ale bisericii. În anii 1838, 1864 şi 1907 au fost efectuate reparaţii curente (repararea acoperişului, tencuirea şi vopsirea pereţilor etc). Din sursele de arhivă mai aflăm că în 1907, Serghei Efimovici Golubov, conducătorul echipei de reparaţie, a pictat din proprie iniţiativă, fără plată, cupola şi turla bisericii, fiind reprezentaţi: „…cei patru Evanghelişti”.

    În anii 60 ai secolului XIX, negustorul Hristofor Dimo, care devenise prin moştenire proprietarul moşiei Criuleni a împroprietărit biserica „Sf. Arh. Mihail” cu 33 de deseatine de pământ pentru întreţinerea slujitorilor şi a locaşului de cult. Pe acea vreme  pământul era cea mai mare bogăţie, de aceea cele 33 de deseatine făceau ca biserica din Criuleni să aibă o stare materială destul de bună.

    Cimitirul se afla la depărtarea de 81 de metri spre nord de biserică şi avea suprafaţa de aproximativ 1200 m². Gardul bisericii era din piatră. În 1897 în curte a fost construită din banii enoriaşului Iacob Eşanu o casă parohială (storojcă). Tot în curtea bisericii erau trei cavouri familiale.

    În 1944, odată cu venirea autorităţilor sovietice biserica a fost închisă, iar în 1960-1961, la insistenţa preşedintelui Sovietului Orăşenesc tovarășei Varvara Dragailo, a fost demolată cu ajutorul armatei.

    În 1990, în luna noiembrie, la o adunare a locuitorilor oraşului Criuleni, o grupă de creştini şi anume: Nicolae Frumosu, Alexei Şerbu, Galina Chicu ş.a. au venit cu iniţiativa zidirii unei noi biserici, iniţiativă susţinută unanim de toţi cei prezenţi la adunare, inclusiv şi de primarul Mihail Sclifos. S-a ales un comitet bisericesc, membrii căreia au trebuit să depună eforturi considerabile pentru perfectarea tuturor documentelor necesare şi pentru ca locaşul de cult să fie construit pe locul celui demolat de sovietici. În vara anului 1991 s-a lucrat asupra planurilor topografic, geodezic şi geologic. Proiectul bisericii a fost adus de dl Nicolae Frumosu din România. În toamna anului 1991 s-au început lucrările la temelia bisericii. Financiar, lucrările de construcţie au fost susţinute din donaţiile care le ofereau instituţiile, organizaţiile şi oamenii de bună credinţă din oraşul Criuleni. În arhiva bisericii se păstrează jurnalele şi registrele de evidenţă a tuturor donaţiilor de la începutul lucrărilor şi până în prezent. S-au mai făcut donaţii şi din partea fraţilor din România, şi anume, de la organizaţia „Pro-Basarabia şi Bucovina” şi din partea municipiului Orăştiei cu care oraşul Criuleni este înfrăţit. Au fost donate cantităţi mari de ciment şi lemn de brad. Din cauza insuficienţei mijloacelor financiare, lucrările de construcţie au mers greu. Răspunzători au fost numiţi de către comitetul bisericesc Alexei Şerbu şi Galina Chicu. În 1992 pe teritoriul bisericii s-a construit o căsuţă parohială, unde până în 2001 s-au săvârşit slujbele divine.

    În prezent situaţia este îmbucurătoare. Cu dăruire totală, până la sfârşitul vieţii, a muncit pentru sfântul locaş regretata Galina Chicu. Mulţumiri şi urări de sănătate îi aducem Excelenţei Sale, preşedintelui Republicii Moldova Dlui Vladimir Voronin, pentru marea contribuţie, care a făcut-o pentru biserica noastră. Aducem mulţumiri conducătorilor instituţiilor şi organizaţiilor din or. Criuleni şi în mod deosebit dlor Mihail Sclifos, Ion Simon, Vladimir Ciobanu, regretatul Grigore Sîrbu, Vladimir Paladi, Dumitru Simon, Nicolae Frumosu, Petru Mîţul, Vladimir Nica şi mulţi, mulţi, alţi ctitori şi binefăcători pentru care ne rugăm Bunului Dumnezeu.

    Slujba de sfințire a fost săvârşită de un sobor de preoți în frunte cu Înalt Prea Sfinţitul Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove la data de 1 noiembrie 2008.

Preoții

    Până în 1851 la biserica „Sf. Arh. Mihail” din Criuleni au slujit preoţii: Ieremia Belinschii, Gavriil Platonov și Ioan Grigore Mihul.

     În 1851 a fost numit preotul Constantin Ioan Mihul, despre care avem din documentele de arhivă câteva date biorgafice: s-a născut în 1920, fiind fiul preotului Ioan Mihul; a învăţat la Şcoala duhovnicească din Chişinău; în 1845 a fost numit dascăl la biserica din Oniţcani; la 3 mai 1847 a fost hirotonit de către episcopul Irinarh (Popov) diacon pe seama bisericii din Criuleni; la 6 octombrie 1851 a fost hirotonit preot pe seama bisericii din Criuleni; la 17 septembrie 1864 a fost menţionat, în urma efectuării reparaţiei bisericii.

     Din 1875 a fost numit preotul Mihail Constantin Balan: s-a născut în 1851; a absolvit Seminarul teologic din Chişinău; la 21 noiembrie 1875 a fost hirotonit de către arhiepiscopul Pavel (Lebedev) diacon, iar la 23 noiembrie 1875 preot pe seama bisericii din Criuleni; a fost numit, de asemenea, şi profesor de religie în şcoala din localitate; a fost decorat cu nabedrenic, apoi cu camilavcă violetă; soţia lui Ana Constantinovna era fiica preotului Constantin Mihul.

     Din 1906 a fost numit preot Gheorghe Mihail Şciuca: s-a născut în 1883; a absolvit Seminarul teologic din Chişinău; la 18 martie 1905 a fost hirotonit de episcopul Vladimir (Sinicovski) al Chişinăului – diacon; la 20 martie 1905 a fost hirotonit de episcopul vicar Arcadie (Filonov) – preot pe seama bisericii din Şolcani, Soroca; la 20 februarie 1906 a fost transferat la biserica din Criuleni; a predat religia şi cântul la şcoala din Criuleni; soţia lui Emilia Mihailovna era fiica preotului Mihail Balan. Părintele Gheorghe este menţionat în documente că fiind în 1930 tot la biserica „Sf. Arh. Mihail” din Criuleni, unde a slujit probabil până la moarte.

    Trebuie de menţionat că în 1874 la Criuleni a fost deschisă de către Ministerul Învăţământului o şcoală primară unde preoţii erau profesori de religie şi cânt.

    Privitor la perioada interbelică date nu se cunosc.

    Din 1992 şi până în prezent parohia oraşului Criuleni a fost păstorită de mai mulţi preoţi: pr. Gheorghe Danilov (1992-1994), pr. Ioan Mămăligă (1994-1995) și pr. Dumitru Marandiuc (1995-2000). Din 2000 până în prezent paroh este prot. Vasile Pistrui. Anii 2004 – 2014 pr. Teodor Vrabie a slujit în funcția de cleric, urmat de pr. Ioan Țuțuianu.

    În Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat, din zona centrală, în raionul Dubăsari, cu nr. 430 este biserica „Sf. Arhanghel Mihail” din Marcăuţi, datată cu anul 1816. Puţine biserici din țara noastră au o aşa vechime – 195 ani, aproape două secole.

    În urma investigaţiilor de arhivă s-a descoperit, cu părere de rău, că despre istoria acestui locaş de cult avem puţine informaţii, iar cele existente sunt foarte laconice, în sensul că ne dau doar date generale: „Marcăuţi, comuna Susleni, plasa Orhei. Biserica cu hramul în cinstea Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil, din piatră, zidită la 1816 prin străduinţa enoriaşilor şi a moşierului Toma Paninopulos. A fost restaurată în 1886”.

    Până în 1816 în Marcăuţi a existat o biserică din lemn. Cea mai veche menţiune despre existenţa ei o avem din 1801. În 1813 biserica de lemn, din cauza vechimii, a ajuns neutilizabilă: „s. Marcăuţi – biserica Sf. Arhangheli – din lemn, în stare rea, nu este completată cu obiectele de cult necesare”.

    La 30 mai 1814 în Dicasteria eparhială din Chişinău a fost depusă o cerere a moşierului Toma Paninopulos: „În satul meu Marcăuţi, ţinutul Orhei, pe malul râului Nistru, se află o biserică – casă a lui Dumnezeu, care este atât de veche încât în ea nu mai este posibil de oficiat slujbe. Din acest motiv, noi cerem binecuvântarea de a înălţa o altă biserică, din piatră şi într-un alt loc, mai pe deal, ca credincioşii ortodocşi să-o poată vedea de departe”. În aceeaşi zi, mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni al Chişinăului şi Hotinului a binecuvântat această iniţiativă.

     La 25 iunie 1814 protopopul ţinutului Orhei, Stavrachii Costin, a înştiinţat Dicasteria eparhială din Chişinău că a fost sfinţit locul şi piatra de temelie a noii bisericii din Marcăuţi.

     Dintr-o nouă cerere a moşierului Toma Paninopulos, din 30 octombrie 1816, aflăm că: „…lucrările de construcţie a bisericii din Marcăuţi în cinstea Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil s-au sfârşit, locaşul a fost înzestrat cu toate cele necesare, … rugăm să se permită stareţului mănăstirii Curchi arhimandritului Chiril s-o târnosească”.

    La 1 noiembrie 1816 mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni al Chişinăului şi Hotinului a dat următoarea indicaţie: „Această biserică să fie târnosită pe anthimisul vechi de către stareţului mănăstirii Curchi arhimandritului Chiril, care după târnosire să raporteze cum a decurs slujba şi despre starea bisericii şi cât de bine este ea înzestrată cu cele necesare”.

    La 8 noiembrie 1816 stareţului mănăstirii Curchi, arhimandritului Chiril, a târnosit biserica nou construită din Marcăuţi, apoi a raportat că locaşul de cult are 7 sageni în lungime, are o clopotniţă deasupra pridvorului, podea din pavele de piatră şlefuită și că biserica este înzestrată suficient cu cele necesare: vase sfinte, veşminte, icoane, etc.

    În secolul al XIX-lea clădirea bisericii a fost reparată de trei ori: în 1872, în 1886 și în 1895. În 1886 acoperişul din şindrilă a fost schimbat cu acoperiş din tablă zincată.

Preoții

     Despre preoţii care au slujit la biserica ,,Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil’’ din Marcăuţi avem date fragmentare. Până în 1856 avem informaţii despre preotul Dumitru Gozun. Acesta s-a stins din viaţă fiind încă tânăr. Văduva Maria Gozun mult timp a fost în lista persoanelor întreţinute de parohie.

    Din 1856 a slujit preotul Isaia Comerzan. S-a născut în 1819, studii teologice n- a avut. La 10 august 1837 a fost numit cântăreţ (dascăl) al bisericii din Coşerniţa, plasa Soroca. La 11 iunie 1845 a fost hirotonit în treapta de diacon pentru biserica din Coşerniţa. La 16 septembrie 1856 a fost hirotonit în treapta de preot pentru biserica din Marcăuţi, plasa Orhei.

    În perioada 1864-1904 a slujit preotul Constantin Catareu. S-a născut în 1826 în Marcăuţi, fiu de dascăl, studii teologice nu a avut. La 22 martie 1850 a fost numit în funcţia de pălămar al bisericii din Raileancu, plasa Akkerman. La 22 iunie 1851 a fost hirotonit în treapta de diacon pentru biserica din Dîşcovo, plasa Orhei. La 22 octombrie 1857 a fost hirotonit în treapta de preot pentru biserica din Zdordeşti, plasa Iaşi, apoi transferat la biserica din Steţcani, plasa Orhei. La 28 ianuarie 1864 a fost transferat la biserica din Marcăuţi, plasa Orhei ca urmare a cererii depuse personal de moşierul Vasile Paninopu. A slujit în satul său natal timp de 40 de ani, până la vârsta de 78 de ani, apoi a depus cerere de pensionare (la 6 octombrie 1904). A reparat de trei ori biserica, a fost menţionat de mai multe ori de Direcţia Eparhială.

    Preotul Ştefan Cozac, în primăvara anului 1917 era parohul bisericii din Marcăuţi, iar în decembrie aceluiaşi an, era deja la biserica din Cegoreni, plasa Orhei.

    În 1920-1930 a slujit preotul Grigorie Cireş. S-a născut în 1888, a făcut 5 clase la Seminarul teologic din Chişinău (din totalul de 8 clase). Din 1918 a fost cântăreţ (dascăl). La 27 iulie 1920 a fost hirotonit în treapta de preot pentru biserica din Marcăuţi. În 1930 a fost transferat la biserica din Ustea, plasa Orhei.

    Din 1930 a slujit preotul Mihail Corobceanu. S-a născut în 1893, a absolvit Seminarul teologic din Chişinău. În 1915 a fost hirotonit în treapta de preot pentru biserica din Cruglic, plasa Orhei. În 1930 a fost transferat la Marcăuţi.

    În 1948 slujea ieromonahul Mercurii Iaţco. Acesta s-a născut în 1912 într-o familie de ţărani. A învăţat în şcoala primară, studii teologice nu a avut. În 1930, la vârsta de 18 ani a devenit ascultător la mănăstirea Curchi. În 1935 este ascultător la mănăstirea Neamţ (România), în 1938 este călugărit, în 1940 a fost hirotonit şi numit ierodiacon pe lângă Mitropolia din Iaşi. În 1943 a fost hirotonit ieromonah, apoi numit stareţ al mănăstirii Hlincea (din apropierea or. Iaşi). În 1944-1948 a slujit în mai multe parohii din RSS Moldovenească, ultima la Marcăuţi. În urma unui incident (s-a bătut în biserică cu dascălul) a fost oprit din slujire şi condamnat la 8 ani privaţiune de libertate. În septembrie 1955 s-a întors din detenţie şi a fost numit paroh al bisericii din Botuşani, raionul Râbniţa.

    Din 1949 biserica din Marcăuţi a fost deservită de preotul Nicolae Grigoraşenco de la Holercani. În 1959 membrii consiliului bisericesc au înaintat împuternicitului P. Romenski o cerere prin care rugau ca de la 1 ianuarie 1960 biserica din Marcăuţi să fie scoasă de la înregistrare (să fie închisă), fiindcă din iunie 1959 la ei în biserică nu se mai fac slujbe, ei nu mai pot plăti impozitele şi vor merge pentru necesităţile lor religioase la s. Molovata care e la 4 km depărtare. Cererea a fost aprobată.

    În 1993 biserica a fost redeschisă graţie străduinţei regretatului părinte Andrei Iaţco († 2000), parohul bisericii din s. Molovata. Când și din care cauză a fost schimbat hramul nu cunoaștem. Ulterior la Marcăuţi au slujit următorii preoţi: prot. Emanuil Grigorev (1994-1998), prot. Petru Mîţu (1998), prot. Gheorghe Lungu (1998-2003), prot. Veaceslav Ceban (2003-2007), prot. Andrei Prodan (2007-2011). Actualmente paroh este preotul Valeriu Savciuc.

       Hruşova este un sat aflat pe malul râului Ichel, care are o istorie foarte veche. Documentele de arhivă ne vorbesc despre câteva mici aşezări omeneşti, care mai târziu vor constitui comuna actuală. Cea mai veche aşezare cunoscută este Trămbăşeni, de la care s-a format mai târziu satul Ciopleni şi care se v-a uni mai târziu cu Hruşova. Pentru prima dată satul Ciopleni este menţionat documentar într-un hrisov datat cu 17 iulie 1436. Dar deoarece, la acest moment, deja se vorbea despre un sat de răzeşi cu mai multe gospodării şi despre câţiva proprietari mai mari de pământ, cercetătorii înclină spre părerea că aşezarea trebuie datată din secolul al XII-lea. Una din ocupaţiile locuitorilor acestei aşezări era confecţionarea pietrelor de râşniţă, de treierat, colacilor pentru fântâni etc. Acestea erau cioplite din pietre mari. De aici se trage şi denumirea localităţii Ciopleni de la „a ciopli”, „cioplitori”. Ţăranii se mai ocupau cu agricultura şi cu creşterea vitelor. În anul 1723 a luat fiinţă satul Hruşova, iar în anul 1964 Ciopleni îi devine parte componentă.

Din vremuri străvechi, locuitorii comunei Hruşova au fost creştini ortodocși şi aşa cum este firesc ei au avut în localitatea sa şi un locaş de cult. Deşi nu avem mărturii documentare, putem totuşi presupune, că primul locaş a fost o bisericuţă de lemn, aşa cum erau şi în marea majoritate a celorlalte localităţi rurale din stânga Prutului.

În 1802 a fost construită de către boierul Simion Nicolae Glavce, în locul bisericii de lemn, o biserică din piatră cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Pe acea vreme bisericile din piatră erau o raritate. În toată Basarabia, în 1812 existau doar 42 de astfel de biserici.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Hruşova a fost construită într-un stil arhitectonic asemănător cu cel al bisericilor de lemn din acea epocă. Pereţii sunt masivi şi au o grosime considerabilă. Iniţial a fost acoperită simplu cu şindrilă, deasupra fiind două mici turnuleţe pe care erau înălţate Sf. Cruci. Clopotniţa era separată de clădirea bisericii, fiind plasată la intrarea în curtea bisericii, servind şi ca poartă. Pereţii laterali sunt în linie dreaptă cu mici abside laterale ale naosului. În partea dinspre răsărit pereţii se încheie cu un semicerc care formează absida altarului. Astfel, planul bisericii este treflat, adică sub formă de cruce latină înscrisă, cu absidele laterale doar puţin proeminente. În partea de la deal dinspre altar a fost construit un cavou pentru familia ctitorilor. Intrarea în biserică era în peretele dinspre apus. Ulterior în arhitectura bisericii au survenit unele modificări şi adaptări. Cea mai importantă fiind construirea unei noi clopotniţe, adăugată la intrarea în biserică. În apropiere de biserică pe vremuri era şi un cimitir, care astăzi nu mai este.

Din momentul construirii şi până în prezent biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Hruşova a fost acel locaş de cult care a unit credincioşii la rugăciune şi la apropierea de Dumnezeu. El a fost permanent îngrijit, înfrumuseţat şi înzestrat cu cele necesare de către creştinii iubitori de Dumnezeu şi de Biserică. Doar în perioada sovietică locaşul a avut de suferit, fiind închis de autorităţi în 1958 împotriva voinţei enoriaşilor. Argumentul adus de A.Oleinik, împuternicitul pentru problemele Bisericii Ortodoxe Ruse de pe lîngă Consiliul de Miniştri din RSS Moldovenească, a fost, aşa ca şi în cazul altor închideri de biserici, că în localitatea vecină Goian funcţionează biserica, care satisface pe deplin necesităţile religioase şi ale hruşovenilor , şi , deci funcţionarea locaşului din Hruşova este „nerentabilă”. Atunci când se construia autostrada „Poltava” autorităţile sovietice au pus problema ca biserica să fie demolată. Nu s-a întâmplat acest lucru pentru că s-au găsit istorici care au arătat importanţa ei deosebită istorică şi arhitecturală şi au obţinut ca aceasta să fie declarată monument de arhitectură, aflat sub protecţia statului. Astfel, biserica a fost conservată şi nu a suferit mari distrugeri.

În 1989 biserica a fost redeschisă, după care tot prin străduinţa creştinilor şi din contribuţia lor a fost reparată. În pereţi erau fisuri mari şi dacă mai rămânea închisă risca să se demoleze. Tot atunci a fost construită şi o clopotniţă alipită de biserică şi întărită cu contraforturi de zid. Acoperişul a fost schimbat cu tablă zincată și m. a.

PREOȚII

Arhiva Națională, cu părere de rău, ne oferă date foarte succinte despre preoții din s. Hrușevo.

Astfel cunoaștem, că în anii 1816-1836 slujește preotul Vasile Postolachi, care avea deseori conflicte cu ctitorul bisericii moșierul Simeon Glavce. Din această cauză a depus de mai multe ori plângeri către Dicasterie cu rugămintea de a fi transferat în alttă parohie, dar de fiecare dată, peste puțin timp, își ierta supărătorul, om  viclean și răutăcios, retrăgându-și plângerile, fapt care ne vorbește despre o adevărată smerenie creștinească a părintelui Vasile.

Anii 1851-1871 aici slujește preotul Gheorghe Isaia Lupașco. Născut în 1815, fiu de preot, și-a făcut studiile la secția superioară a Școlii Județene Duhovnicești din Chișinău. Din 15.12.1834 , conform decretului Consistoriului este repartizat dascăl la biserica „Sf. Arh. Mihail” din s. Budești, jud. Chișinău. Din 1.04.1843 este dascăl în biserica din s. Vadul-lui-Vodă. La 5.02.1849 este hirotonit diacon pentru biserica din s. Hrușevo, iar la 14.02.1851- preot pentru aceeaș biserică.

     Din 1890 aici slujește preotul Alexandru Gabriel Gheorghiu. Născut în 1831, fiu de preot.

     Anii 1893-1918 aici slujește preotul Dionisie Ioan Albu. Născut la 3.10.1868 în s. Mașcăuți, jud. Orhei. Absolvent al Seminarului Duhovnicesc din Chișinău 15.06.1892 . La 14.02.1893 este hirotonit preot pe seama bisericii din Hrușevo de către PS Arcadie, episcop de Akkerman.

     De la redeschidere şi până în prezent comunitatea creştină din Hruşova a fost păstorită de mai mulţi preoţi, dintre care putem pomeni preoții Ioan Golubi și Ioan Ioniță (2004-2012) care a realizat multe lucrări frumoase împreună cu creştinii: cu ajutorul bărbaţilor din sat s-a săpat în ograda bisericii o fântână, s-au schimbat geamurile, uşile şi s-a împodobit biserica cu câteva icoane noi. Deasemenea s-a reușit și o mică reparație în exterior. Toate eforturile s-au încununat cu resfințirea bisericii la data de 21.01.2012 de către ÎPS mitropolitul Vladimir.

Din 25 mai 2012 în funcția de paroh a fost numit preotul Rustic Grecu.